Colegul meu de facultate scrie și despre Roșia Montană

Un cuvânt de laudă pentru o analiză pertinentă și totul văzut cu ochii de inginer chimist...Bravo Nică...Problemele din România preocupă și conaționalii noștrii din SUA

             

 

 Mascarea corupţiei sub aparenţa legalităţii la obţinerea licenţei de exploatare de la Roşia Montana

 
       Nu aş fi abordat un asemenea subiect ,dacă nu ar fi trebuit să verific o informaţie care m-a frapat . Citisem într-o publicaţie că pentru o suprafaţă de 500 km pătraţi ( 500 000 000 metri pătraţi )  , concesionaţi la Roşia Montana , statul roman primeşte 25 000 de dolari pe an .  Mi-am amintit că pentru un hectar de păşune  ( 10 000 de metri pătraţi ) IO plătesc statului roman un impozit annual de 34 lei noi , deci peste 10 dolari. Făcând o paralelă cu situatia de la Roşia Montana , pentru cele 50 000 de hectare de acolo , statul roman ar fi trebuit să primească , numai ca impozit , 500 000 de dolari pe an. Comparând cele două cifre , rezultă ca s-a facut concesionarea la o valoare de 20 de ori mai mică decât un banal impozit agricol , nemaipunând la socoteală că în subsol se afla aur , argint şi alte metale foarte valoroase , numite în licentă  ”minereuri polimetalifere”.

    Căutând printre ordinele emise de Agenţia Naţională de Resurse Minerale  ( ANRM ) şi  Hotărâri de Guvern cât este valoarea concesiunii , am constatat că ordinele şi hotărârile sunt publicate dar nu şi anexele lor , care se trimit părţilor  , nu sunt secrete dar nu sunt nici publicate , adică sunt ascunse de ochii contribuabilor , aşa că n-am gasit nici o cifră. În schimb am găsit cum procedeaza guvernanţii noştrii ca să-şi mascheze porcăriile aruncând praf  în ochii cetăţenilor .

     Mai întâi ministrul industriei Călin Popescu Tăriceanu  , comunică la ANRM , în iunie 1997 , acordul său pentru asocierea între Regia Autonomă a Cuprului Deva ( RAC ) şi obscura companie , făra experienţă minieră ,Gabriel Resources Ltd din insula Barbados . În această asociere Gabriel Resources deţine 80 % din acţiuni , iar RAC 19,35 % , restul alte personae fizice.

      Apoi RAC se transformă în o societate pe acţiuni sub denumirea de Compania Naţională a Cuprului , Aurului şi Fierului “ Minvest “ SA , prin Hotărâre de  Guvern ( HG nr. 808  / 13 nov.1998 ). Această companie obţine mai multe licenţe de exploarare şi exploatare pentru minereuri auro-argentifiere , direct de la ANRM  . După un timp Minvest constată că nu-i mai trebuie acele licenţe şi le cedează altor firme.

       De exemplu Licenţa de concesiune pentru exploatare nr.47 / 1999  acordată lui Minvest SA , a fost aprobată prin HG nr.458 / 1999 de către Radu Vasile , Radu Berceanu şi Decebal Traian Remeş , publicată în Monitorul Oficial , partea a –I –a nr.285 / 21 iunie 1999 . Firma SC  Roşia Montana Gold Corporation SA , cu sediul în Roşia Montana , str.Piaţa nr.321 , jud. Hunedoara , înregistrată la Registrul Comerţului cu nr.J /01/ 443 din 30 noiembrie 1999 , însă face o solicitare de transfer , înregistrată sub nr.2404 / 4 oct. 2000 şi aprobată , după câteva zile , de Ministerul Industriilor şi Comerţului , sub nr.193 247 / 9 oct. 2000 . În aceeaşi zi ANRM  emite Ordinul nr. 310 / 9 oct. 2000 , semnat de Mihai Ianăş , privind transferul Licenţei de concesiune pentru exploatare nr. 47 / 1999 de la  SC Minvest SA către SC Roşia Montana Gold Corporation SA . Se poate observa operativitatea ministerului , dar mai ales performanţa ANRM ,care emite ordinul în aceeaşi zi cu aprobarea minstrului . Probabil că preşedintele Mihai Ianăş a stat la uşa ministrului ca să nu aştepte  beneficiarul. Oare la fel se comportă ANRM şi cu ceilalalţi solicitanţi de licenţe ,de exemplu de exploatare a nisipului ,  ?  Nici vorbă ! 

Pentru ceilalţi ANRM organizează Concursuri publice de oferte pentru concesionarea unor activtaţi miniere de exploarare . Este anunţat un asemenea concurs cu nr .13 /2000 , prin Ordinul nr. 160 / 12 mai 2000 , semnat de acelaşi Mihai Ianăş , în care se arată şi condiţiile de participare . Ar părea o licitaţie publică , dar să nu ne facem iluzii că este o licitaţie reală , pentru că art. 10 al ordinului specifică “:Negocierea licenţelor de explorare cu câştigătorii concursului încep ( dezacordul nu-mi aparţine ) după finalizarea contestaţiilor şi durează 30 de zile”. De fapt câştigătorii concursului public nu obţin licenţa respectivă , doar dreptul de a sta faţă-n faţă cu cei de la ANRM şi a spune cât dau pe ea .

     Procedura implică o cerere de aprobare către Ministerul industriilor , care răspunde după 30 de zile . Această aprobare plus vreo douăzeci de documente şi cererea de licenţă se depune la ANRM , care după alte 30 de zile anunţă concursul , pentru o dată peste  20 de zile ( art.4 ) . Concursul  constă , de fapt , în depunerea ofertelor , a căror analiză durează  30 de zile( art.8 ) . Pentru analiza contestaţiilor este rezervată o perioadă de 25 de zile (art.9 ) . Adunând toate aceste perioade rezultă 165 de zile ,timp  minim în care se poate obţine o licenţă de explorare . SC Roşia Montana Gold Corporation SC a obţinut o licenţă de exploatare în doar cinci zile , de 33 de ori mai repede ,doar cu o simplă cerere.

     Nu este însă unica licenţă cedată de  SC Minvest SA . Licenta de concesiune pentru exploatarea minereurilor auro-argentifere şi polimetalice   ,  nr. 435/1999 obţinută de SC Minvest SA , pentru perimetrul “ Certej “  şi aprobată de guvern prin HG nr.51 / 2000 , este cedată către SC  Deva Gold  SA , din Certeju de Sus , str.Principală nr.81 , Hunedoara , înregistrată la Registrul comertului sub nr. J / 20 / 994 / 1997 .Transferul se face prin  Ordinul nr.192 / 7 dec.2001  , semnat de Maria Iuliana Stratulat

     În aceeaşi zi ANRM  emite Ordinul nr.193 / 7 dec.2001 privind  transferul Licenţei de de concesiune pentru exploatarea minereurilor auro-argentifere şi polimetalice din perimetrul Zlatna  nr..434 / 1999 , aprobată prin HG nr.51 / 2000 , semnată de Mugur Isărescu , Radu Berceanu şi DT Remeş , de la SC Minvest SA către  aceeasi SC Deva Gold SA

      Tot în 7 dec . 2001 , Maria Iuliana Stratulat semnează Ordinul nr.194 / 7dec.2001 privind transferul licenţei de concesiune pentru exploatarea minereurilor auro-argentifere şi polimetalice din  perimetrul “ Bolcana “ nr.814 / 1999 , aprobată prin HG nr. 24 / 2000 de la SC Minvest SA către aceeaşi  SC Deva Gold SA .

      Operativitatatea ANRM , pentru unii , nu se dezminte nici în cazul Ordinului nr. 123 / 28 iul.1999 . SC “ euro gold resource “ SA face o cerere de transfer de licenţă şi obţine avizul Ministerului Industriilor nr. 176.974 / 28 iulie 1999 . În aceeaşi zi este emis Ordinul nr.123 / 28 iulie 1999 privind transferul licenţei de concesiune pentru explorarea perimetrului “Bucium “ de la  de SC Minvest SA către SC” euro gold resource “ SA cu sediul în Deva înscrisă la Registrul comerţului sub nr. J/ 20 / 768 / 1997 . Licenţa respectivă a fost obţinută de SC Minvest SA în urma Ordinului nr. 60 / 17 mai 1999 al ANRM

      În ultimul caz observăm că SC Minvest SA obţine o licenţă pe care peste două luni o cedează , nu mai are nevoie de ea . Aceasta era procedura .Compania Naţionala a Cuprului , Aurului  şi Fierului  SC Minvest  SA obţine licenţe de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale , fără licitaţie , în condiţii preferenţiale aşa cum merită o companie natională. Firmele care conţin în numele lor cuvântul gold  pe baza unei cereri de transfer , obţin apoi licenţa de concesiune pe baza unui ordin de transfer al ANRM.

      Am dat câteva exemple de transferuri de licenţe . Probabil că au fost mai multe şi toate în defavoarea statului şi  a contribuabilor . Toate au aparenţa legalităţii . Licenţele obţinute de Minvest au fost toate aprobate de guvern  .Transferurile sau făcut doar cu aprobarea ministerului şi ordinul ANRM. Nimeni nu şi-a pus problema , de la minister şi ANRM , de ce renunţă pe bandă rulantă Minvest la ele în favoarea altor firme.Să nu fim naivi , acolo nu se aflau proşti ,erau doar ticăloşi . Cele trei grupuri de persoane care au contribuit la aceste transferuri oneroase  sunt plătite bine din bani publici ca să apere interesele statului .Statul este înşelat de două ori : odată pentru că plăteşte lefuri bune unora care nu-şi fac treaba şi a doua oară pentru că prin acţiunile lor îi reduc veniturile

      Căutând un ordin al ANRM , am ajuns pe site-ul oficial al instituţiei ( www,namr.ro ) , nu l-am găsit , în schimb am dat peste o scrisoare ( nr.2001 / 12.09.2007 ) trimisă de Preşedintele Camerei Deputaţilor Bogdan Oltean . Făcând referire la Licenţa 47/ 1999 şi la licenţele  de la Certej , Zlatna şi Bolcana  el cerea preşedintelui ANRM  să descretizeze documentele respective. Răspunsul preşedintelui Bogdan Găbudean , vine foarte repede , peste două zile , el este negativ , nu le poate face publice invocând art. 20 alin. 1 din Licenţa 47 / 1999 şi art.5 alin. 4 din Legea minelor nr.85 / 2003 şi Ordinul ANRM nr.202 /2003 , referitor la secretul de serviciu.

    Peste patru zile preşedintele ANRM trimite o scrisoare  ( nr.2042 / 18.09.2007 ) lui Alan Hill . preşedinte şi CEO la Gabriel Resources şi RMGC la care ataşează scrisoarea lui Bogdan Oltean ( şi probabil răspunsul său ) , în care se adresa cu “ vă solicit domnule Preşedinte să acceptaţi o întâlnire în cel mai scurt timp posibil , funcţie binenţeles şi de agenda d-vs …. “ Trimite în aceeaşi zi o scrisoare similară la Deva Gold . Cei de la RMGC răspund ( 1809 /26.09.07 ) că d-l Hill e plecat din ţară şi propun ziua de 1.noembrie . RMGC revine cu o altă scrisoare ( 1872 /31.10.07 ) şi propun întâlnire în 13 –16 noembrie. RMGC .Nu rezultă de nicăieri că întâlnirea a avut loc sau nu , în schimb RMGC revine cu scrisoarea 2661 / 27 .11 .07 în care firma de avocaţi Muşat & asociaţii trimit 8 pagini de consideraţii   “legale “ privind motivele pentru care   licenţa respectivă  trebuie să rămână secretă .

      Derularea acestei corespondenţe , lăsând la o parte tonul arogant a lui Bogdan Găbudean faţă de Bogdan Oltean şi obedient faţă de Alan Hill , are însă ceva bizar . De ce după ce a fost tranşat răspunsul către Bogdan Oltean , după patru zile se cere o discuţie pe acestă temă cu Alan Hill ? Pentru că Bogdan Găbudean voia doar să-i raporteze lui Alan Hill cum a rezolvat o problemă potenţial neplăcută pentru RMGC  . Altă explicaţie logică nu am găsit.

     Răspunsul trimis lui Bogdan Oltean nu este la obiect , este o manipulare grosolană .Invocarea articolului 20 , alin.1 , Licenţa 47 / 1999 , pe care  Bogdan Găbudean  are nesimţirea să-l citeze, nu se referă la licenţa propriu zisă ,ci la altceva , şi anume la “ toate informaţiile achiziţionate sau primite în baza acestei licenţe , vor fi menţinute confidenţiale între părţi şi nu vor fi divulgate fără consimţământul scris , valabil , al celeilalte părţi “. Apelează şi la art.5 , alin. 4 , din Legea minelor nr.85 / 2003 , pe care nu-l citează dar o voi face IO .Iată-l : “ Autoritatea competentă, titularii de licenţe / premise , precum şi alte autorităţi publice şi instituţii cu atribuţii în aplicarea prevederilor prezentei legi au obligaţia de a păstra confidenţialitatea asupra datelor şi informaţiilor transmise de titularii licentelor şi / sau permiselor , de care iau cunoştinţă în executarea atribuţiunilor de serviciu , pe toată durata activităţii miniere , în condiţiile prevăzute de lege.” Este evident că ambele argumente invocate sunt nule , vizavi de cererea de publicare a licennţei , pentru ca primul se referă la informatii achiziţionate sau  primite “ în baza acestei licenţe “ şi al doilea se referă la informaţii “ transmise de titularii licenţelor “ şi nu la licenţele propriu zise. De fapt nu există nici o logică în ţinerea la secret a licenţelor de exploatare . Nici în Hotărârile  de aprobare a licenţelor de către Guvern nu este specificată ţinerea la secret , doar că “ anexele se trimit părţilor “ . Licenţele de exploatare se obţin şi în baza unei licitaţii când se publică suprafaţa , coordonatele topogeodezice , minereul , etc. , conform unui caiet de sarcini .

     Mi-e greu să cred că Bogdan Oltean şi consilierii săi n-au observat acest lucru. Când eşti omul numărul trei în stat şi primeşti un asemenea răspuns de la un preşedinte de agenţie naţională şi vrei sa rezolvi problema introduci în dezbaterea parlamentului amendamentele necesare la legea respectivă , iar Legea minelor 85 / 2003 are câteva “ bube “ care merită eliminate.

    Primul amendament ar trebui sa fie abrogarea aliniatului 1 din art.24  care permite transferarea unei licenţe obţinute.El trebuie sa fie înlocuit cu un articol care sa interzică explicit transferul de licenţe. Logic urmează introducerea unui articol care să anuleze toate licentele active obţinute prin transfer.

     Al doilea amendament ar trebui să fie abrogarea art. 17 care prevede că titularul unei licenţe de explorare “ are dreptul să obţină direct licenţa de exploatare …”. Asta înseamnă că nu se face nici o licitaţie , pur şi simplu se acordă licenţa de exploatare la taxa minimă prevăzută de lege. Cel care pierde este statul roman , pentru că taxa minimă este unică şi pentru minereu de aur şi pentru nisip . Nu are nici o logică favorizarea celui care a făcut explorarea , el fiind oricum favorizat în cazul unei licitaţii pentru că are informaţii suplimentare.

     Al treilea amendament ar trebui să fie abrogarea art. 18 care ” întăreşte “ pe cel anterior ,amintind vag şi varianta unui concurs public

     Al patrulea amendament ar trebui să fie abrogarea art. 20 care  prezintă o altă variantă de acordare a licenţelor de exploatare prin negocieri, în baza unei cereri . Este evident că o cale mai uşoară pentru corupţie ca negocierile nu există . A fost legalizată . Acest articol mai are un aliniat (2) , care prevede că licenţele de explatare se acordă pe maxim 20 de ani , cu drept de prelungire pe perioade succesive de 5 ani . Aşa cum este formulat acest aliniat permite deţinătorului licenţei s-o prelungească la infinit , fără nici o obligaţie . Dacă termenul de 20 ani este maxim , aşa trebuie să rămână .

     Al cincilea amendament ar trebui să fie abrogarea articolului 21 , aliniatul 2 care asigură deţinătorului de licenţă imunitate în faţa modificărilor legislative nefavorabile . Iată cum sună : “Prevederile legale existente la intrarea în vigoare a licenţei rămân valabile pe toată durata acesteia , cu excepţia apariţiei unor eventuale dispoziţii legale favorabile titularului “ .Nu se poate accepta ca unii să fie exceptaţi de la aplicarea legilor.

      Al şaselea amendament ar trebui să fie abrogarea art.44 , care stabileşte taxele anuale pentru licenţe  în lei . Să nu fi ştiut parlamentarii că în lei nu se închiriază nici măcar un apartament din Drumul Taberei ? Ştiau pentru că mai jos , la articolul 46 stabilesc redevenţa pentru apă minerală la sursă, 2 euro / 1000 litri ,  la cursul BNR de la data plăţii . Ca să salveze aparenţele la aliniatul 5 se arată că “ taxele se reactualizează anual la propunerea autorităţii competente , prin HG , în funcţie de rata inflaţiei .”  . Articolul 44 pe lângă că este greoi de pus în practică , nici nu se poate aplica legal din cauza art.21 , alin.2 , fiind o dispoziţie legală nefavorabilă deţinătorului de licenţă . De fapt nici nu s-a aplicat , negăsind nici o HG în acest sens. Stabilirea valorii minime a taxei de licenţă în valută cu plata în lei la cursul BNR din ziua virării ar fi rezolvat automat problema inflaţiei . Totuşi pentru apa minerala şi numai pentru ea , legea prevede valoarea în euro pentru taxa de licenţă . De ce numai pentru apă ? Nu se dă nici o explicaţie. Iată în schimb efectul stabilirii prin Legea minelor nr.61 / 1998 , art.30 ,alin.4   a taxei anuale  la 5 000 000 lei / km pătrat . Pentru 29 .12. 1999 , BNR , a anunţat un curs valutar de 15 756 lei pentru 1 dolar american , ceea ce înseamnă 317 $ / km² .Astăzi , 18.11.2010 , 1$ = 3,178  RON, deci  500 RON/ km pătrat mai  valorează doar 157 $ / km² .

     Articolul 45 stabileşte redevenţe diferite de 2 % pentru minereuri aurifere şi 6 % pentru nisip. . Nu cunosc redevenţele minime practicate de alte ţări , dar  mă deranjează că legiuitorul nu a stabilit aceste cifre ca valori minime . N-a făcut-o nici în cazul taxelor de licenţe.

    O problemă este şi definirea producţiei miniere la valoarea căreia se aplică redevenţa şi restul obligaţiilor către stat. Conform art . 3 , alin.27 avem definiţia : producţia minieră – cantitatea de produse miniere extrase în vederea prelucrării şi / sau comercializării de către titular .Această definiţie are rolul de a înşela statul roman la plata redevenţei , prin raportarea ca producţie minieră a unei producţii intermediare la valoarea carei convine , evident cât mai mică , titularului. Statul este furat şi la plata celorlalte obligaţii legale din cauza subevaluării producţiei . De asemenea în cazul concret al RMGC şi cota parte de profit a Minvest va fi diminuată . Din cauza acestei definiţii RMGC poate să vândă aurul sub o formă concentrată unei firme alte firme , al  cărei acţionar este tot Gabriel Resources , la un preţ foarte mic . Se poate “ aranja “ astfel ca RMGC să fie falimentar , prin politica preţului “ producţiei miniere ” , iar Minvest să nu încaseze nici un profit , tot profitul să meargă mascat la Gabriel Resources . Nu se poate accepta o asemenea definiţie a producţiei miniere . Toţi propagandiştii proiectului ne bombardează cu cantitatea de aur de care va beneficia România , ca să constatăm că s-ar putea ca acel 20 % să fie un mizilic de 0,2 % ( din redevenţa calculată pe valoarea producţiei pe care o stabileşte cum vrea RMGC ) . Pentru a preveni asemenea manevre legiuitori cinstiţi ar trebui să definească producţia producţia minieră ca produsul finit al minereului , respectiv lingouri de aur , argint şi aşa mai departe , iar valoarea calculată conform cotaţiei din ziua plăţii la Bursa din….

     Se invocă de către propagandiştii proiectului Roşia Montana că mediul va fi refăcut cu banii din garanţia financiară .Art. 39 , alin.(s) este astfel formulat în Legea minelor nr.85 /2003 încât Romania să nu primească nici un euro. Iată –l : Titularul licenţei de exploatare are “ obligaţia să menţină pe toată perioada exploatării garanţia financiară pentru refacerea mediului “ . Unde va menţine RMGC această garanţie , în casa de bani din Roşia Montana sau din insula Barbados sau într-un cont ? Oriunde îi va ţine , ea va putea fi lichidată la momentul oportun . Ce garanţie financiară poate menţine o companie ca RMGC , care are capitalul social de 14 994 377 , 97 RON , adică circa 4 , 7 milioane de dolari ? Formularea cinstită a acestui aliniat ar fi : Titularul are obligaţia să depună garanţia financiară pentru refacerea mediului la o bancă în care statul este acţionar majoritar , sub forma unui depozit pe durata licenţei , când va putea fi accesat numai pe baza a semnăturilor concomitente a titularului şi preşedintelui ANRM. Prin refacerea mediului sper să se înţeleagă că munţii după ce au fost măcinaţi vor fi refăcuţi aşa cum au fost  , inclusiv galeriile miniere romane şi dacice, iar cianura de sodiu va fi trnsportată în Noua Zeelandă .

      Este evident că nu se poate începe o exploatare minieră de o asemenea anvergură cu numai 4 milioane de dolari . Va urma o mărire de capital a RMGC . Statul român are de ales între două variante : să participe cu bani pentru a-şi păstra ponderea de 19, 35 % sau să nu participe , caz în care ponderea sa de participare să devină infimă . S-ar părea că prima variantă este mai bună , în realitate aceasta va însemna bani suplimentari pierduţi de către stat , având în vedere definiţia ,dată de lege , producţiei miniere.

      O altă bubă , urât mirositoare , a Legiii minelor 85 /2003 , este modul de acordare a licentelor .Ea păstrează procedura stabilită prin Legea privind regimul concesiunilor  nr.219 / 1998 .În continuare articolele citate în acest paragraf sunt din această lege . Art.7 alin. (e) stabileşte trei modalităţi de acordare a concesiunilor :” licitaţie  publică deschisă ,deschisă cu preselecţie sau prin negociere directă “ . Unii ar putea avea suspiciuni privind corupţia doar la ultima . În realitate legiuitorul a avut “ grijă “ ca toate să fie la mâna comisiei respective .De exemplu licitaţia publică deschisă este asfel reglementată în art.15 alin.(1) : “ Ofertanţii transmit ofertele lor în două plicuri sigilate , unul exterior şi unul interior, care vor fi înregistrate ,în ordinea primirii lor,într-un registru special , ţinut de concedent la sediul său.”. Primul plic conţine datele de identificare , acte “doveditoare ale capacităţii şi calităţii, plus garanţia de participare ,iar plicul interior , sigilat , conţine oferta propriu zisă “.Plicurile sigilate sunt date comisiei în ziua respectivă , care  alege “ oferta pe care o consideră cea mai bună din punct de vedere al satisfacerii criteriilor de selecţie enunţate în Instrucţiunile privind organizarea şi desfaşurarea procedurii de concesionare .Aceste criterii au în vedere eficienţa economică ,suma investiţiilor propuse ,preţul prestaţiilor, costul lor de utilizare ,valoarea lor tehnică ,modul de rezolvare a obligaţiilor privind protecţia mediului şi a problemelor sociale , garanţiile profesionale şi financiare propuse de către fiecare ofertant şi termenele de realizare a lucrarilor de investiţii.” ( art.18 alin. 4 ) .Aici sunt două probleme : plicurile şi criteriile . Dacă aceste plicuri sigilate sunt date comisiei doar în ziua licitaţiei de ce trebuie depuse din timp la sediul ANRM –ului (  de exemplu ) amândouă ? Înţelegem necesitatea depunerii primului plic dar nu şi a celui de al doilea.Oricât de bine va fi sigilat conţinutul lui poate fi aflat de cei interesaţi. O licitaţie corectă deschisă , este aceea în care plicul cu oferta se dă comisiei de către ofertant şi aceasta anunţă oferta pe loc , în public. Toate criteriile enunţate pot fi date din “ burtă “ , pentru că ele nu implică nici o obligaţie financiară din partea ofertantului . Conform acestor criterii cine minte mai mult are şanse mai mari . Cine are acces la “ plicuri “ poate să surclaseze uşor pe ofertanţii ceilalţi . Aceste criterii “complicate” sunt însă foarte bune pentru comisia numită de ministru de resort pentru că lasă loc pentru corupţie. Criteriile trebuie să fie cuantifcabile . În cazul mineritului singurile criterii în cazul licitaţiei în vederea obţinerii unei licenţe de exploatare sunt ofertele pentru valoarea anuală a taxei de licenţă şi a procentului  redevenţei minere. Criteriile anunţate pentru licitaţie nu pot constitui baza nici pentru criteriile de preselecţie .În cazul mineritului criteriile de preselecţie ar putea fi experienţa în domeniu ( unde mai are exploatări ) , procedeul folosit ,  garanţia financiară privind refacerea mediului ( pentru o firmă puternică şi serioasă nu este o problemă ) şi cam atât.

      Legea Minelor nr. 61 / 1998 a fost adoptată de o majoritate parlamentară formată din PNŢCD +PNL + PD + UDMR . Ea a fost  abrogată  de majoritatea parlamentară PSD + PC + UDMR care a adoptat Legea Minelor nr.85 / 2003  , dar a preluat aproape toate “ bubele “ vechii legi. Peste un an Nicolae Văcăroiu şi Valer Dorneanu semnează Legea nr.237 / 7 iunie 2004 prin care abrogă art. 50  ( prevedea scutiri de taxe vamale pentru importul de utilaje miniere ) şi refac art. 60 alin (1 ) pe care-l reformulează astfel : “Prevederile licenţelor de explorare şi / sau exploatare aprobate de Guvern rămân valabile pe întreaga lor durată , în condiţiile în care au fost ele încheiate .” Vechiul articol era mai lung , prevedea că şi cele în curs de aprobare rămân valabile . De ce s-o fi oprit doar la aceste două “ bube “ când au avut pe masă Legea minelor ? Pentru că bubele din cele două legi ale minelor şi din Legea concesiunilor sunt adevărate focare de corupţie.Acest scurt istoric al legii minelor mi-a lăsat un gust amar . În naivitatea mea de alegător îmi imaginam că opoziţia îşi notează toate amendamentele refuzate şi când ajunge la putere le impune ca lege . Gravă eroare de alegător . În parlament doar se mimează lupta , de fapt fiecare partid îşi vede de propriile sale afaceri , nu-l deranjează pe celălat când ajunge la putere. Cele două legi ale minelor sunt atât de ostile statului român de  parcă a fi fost redactate de avocaţii unei companii miniere şi nu de Parlamentul României.

      Bogdan Oltean ar mai fi putut face ceva şi anume să promoveze o lege prin care odată cu ordinele , ordonanaţele , hotărârile , legile şi în general orice act normativ sau legislative , să se impună şi obligativitatea publicării  anexelor respective.Când este vorba de bani publici este necesară o transparenţă totală pentru a descuraja corupţia.

      Revenind la începutul articolului , deşi nu am avut acces la Licenţa nr.47 / 1999 , având în vedere că ea a fost obţinută după apariţia Legii minelor nr .61 / 1998 , sunt aproape sigur că astăzi RMGC plăteşte 500 RON / Km² pentru concesiunea respectivă , suma prevăzută în lege la vremea respectivă , sau 5 RON / hectar  , adică aproape de şapte ori mai puţin decât  impozitul pe un hectar de păşune  extravilan . Nici în Legea Minelor nr.85 / 2003 nu s-a prevăzut ca taxa pentru licenţa de exploatare să fie cel puţin la nivelul impozitului pe teren , fiind doar de 2 500 RON / Km²   

      Dar pentru că la Roşia Montana sunt probleme mult mai grave  , deosebit de grave , pentru că cei de la Gold  nu vor numai aurul ,argintul şi restul metalelor preţioase până la ultimul gram prin măcinarea munţilor şi transformarea locului într-un peisaj lunar , ci  să ne lase şi un lac de cianură de câteva sute de mii de tone , pentru vecie, aş vrea să  ofer o dedicaţie celor care susţin acest proiect , în special europarlamentarului  Iosif Matula. După ce Parlamentul Europei a decis , cu majoritate , interzicerea cianurilor ( au votat pentru cianuri europarlamentarii PDL , plus soţia lui Crin Antonescu )  ,europarlamentarul inginer chimist  Iosif Matula , a declarat indignat că nu este nici o problemă cu lacul de cianuri  , că ar fi la fel ca Marea Moartă . Dacă ar fi fost cioban ar fi avut o scuză , dar ca un inginer chimist să pună egal între clorură de sodiu ( sare de bucătărie ) din Marea Moartă şi cianură de sodiu ( capsulele folosite de spioni pentru a se sinucide când sunt prinşi  ) de la Roşia Montana mi se pare ceva strigător la cer .Ca fapt divers, Iosif Matula a încercat de câteva ori să ajungă primar în orăşelul Chişineu- Criş , jud.Arad , dar localnicii mirosind ce poamă  este, nu l-au ales , în schimb cei care nu-l cunoşteau l-au propulsat europarlamentar PDL.

      Iată dedicaţia , după Mihai Eminescu :

     Cum nu vii tu Ţepeş Doamne , ca punând mâna pe ei

     Să-i arunci în  cianură ,pe nebuni şi pe mişei

     O parte din personajele politice care au pus umărul la proiectul Roşia Montana au părăsit scena politică , altele sunt încă active . Să nu fim surprinşi dacă , după ce premierul Emil Boc va anunţa că soluţia ieşirii României din criză este acest proiect , iar preşedintele Traian Băsescu va confirma , la momentul oportun va ieşi la rampă guvernatorul Mugur Isărescu care va “ întări “ declaraţiile celor doi. În realitate graţie “ şopârlelor “ strecurate în Legea Minelor nr. 61 / 1998 ( păstrate dealtfel şi-n Legea 85 / 2003 ) , valabilă când s-a emis Licenţa de exploatare nr. 47 / 1999 , statul român va fi jefuit în mod legal de către RMGC , iar România din tot aurul extras se va alege cu praful de pe tobă şi cu belele legate de lacul de cianură . Având în vedere cine a ajuns să conducă România astăzi , numai o minune ne mai poate salva de nenorocirea de la Roşia Montana . Iar IO cred în minuni !

 

Delaware, decembrie 2010                                                     Ioan Ispas

Trimis la Curentul International

Publicat cu  supratitlul Roşia Montana- studiu de caz al

corupţiei de nivel înalt în aprilie 2011 ( nr.508)