Armata noastră
Se pare că nici un absolvent cu studii
superioare nu scăpa de armată, dacă nu o făcea înainte sau după terminarea
studiilor. Eu am rușit să mai amân doi ani plecarea în armată, dar în 1973
primăvara am ajuns la Școala de ofițeri
de rezervă din București, unde trebuia să fac cele 6 luni regulamentare. Nu
spun despre senzația de lipsă de personalitate și însingurare, pe care am
avut-o atunci când m-am trezit tuns, fără pletele mele. Eram acum toți egali și
trebuia să ne supunem ordinelor unor indivizi, pe care-i percepeam ca fiind sub
pregătirea noastră, numai pentru că aveau stele pe umăr. Am fost repartizat la
arma chimică și nu pot spune că nu mi-a folosit ce am învățat acolo, dar
nivelul de pregătire tehnică al ofițerilor care ne-au predat diferitele discipline,
lăsa mult de dorit. Se făceau poante de către colegii de pluton, întrebând
aiureli cu iz științific, iar ofițerii se străduiau să nu se lase mai prejos cu
explicațiile, așa am aflat că autospeciala de duș și dezinfecție funcționa după
„ciclul unuia Carnot și Thompson și că de fapt englezii ăștia sunt cam aiuriți”.
Cazarea în unitate era destul de bună, în sensul că în dormitoarele comune nu
erau paturi suprapuse și încăpea efectivul unui pluton. Seara după ora
stingerii (ora 21) ni se făcea foame, unii dintre colegi mai luau pâine neagă
și căte o ceapă două, de la cantină și se apela la rezervele de slănină afumată
(ascunse în rezervoarele de apă de la WC-uri, ca să scape de controalele
zilnice), primite în pachete de către colegii din Ardeal. Așa am început și eu
să apreciez gustul pâinii cu slănină și ceapă, pentru că până atunci eram cam
mofturos la o astfel de împreunare...de, eram băiat de oraș. Zilele de armată
se numărau de la cifra mare spre zero și se petreceau după programul ordonat
într-o miștocăreală continuă între noi (porecle, adjective porcoase,
înjurături, discuții aiurea). La un moment dat am făcut pe reporterul
chestionând-mi colegii sau notând într-o agendă, ceea ce auzeam în jur, a ieșit
un reportaj care nu este bun ca limbaj pentru toate urechile. Respectul față de superiori era la pământ și
se manifesta numai în condiții de adunare organizată, la sfârșitul perioadei de
armată nimeni nu se mai sinchisea să salute ofițerii. Am petrecut 60% din stagiul militar la cor,
pentru că trebuia să fie pregătită manifestația de 23 August și corul armatei
de rezerviști era de bază, așa că dimineața făceam instrucție și după masa cor.
Cu o lună înainte s-a sistat instrucția pentru coriști și ne duceau zilnic cu
camioanele în zona Aviatorilor unde era pregătită tribuna oficială și cântam de
la orele 9-14. În iulie am fost duși într-o tabără militară la Lerești, unde am
făcut instrucție aplicată, țin minte că o dată am avut misiunea de a pregăti un
câmp de fugase incendiare și mă distram atunci când colegii treceau la atac
printre ele și eu le detonam pe rând. Tot de atunci mai țin minte neplăcerea și
kilogramele de apă care curgeau din pielea mea la lucrul în costumul izolant de
cauciuc, cu masca pe figură, vara la 300C afară. Examenul de
absolvire a școlii de ofițeri a decurs în felul următor, am fost sfătuiți:
„trebuie să fiți atenți cu comisia, un coniac, o alună, o ciocolată, vedeți
voi” , am executat ordinul și la proba orală au fost întrebări închise, la care
se răspundea cu da sau nu, după caz. Toată lumea a absolvit cu brio și cu
gradul de sublocotenent.
Peste 5 ani de la primirea gradului,
am fost concentrat o lună la Pitești, pentru mărirea gradului la
locotenent. Eram un grup de 5
rezerviști, trei de Vâlcea și doi din Pitești, am fost cazați la infirmerie, eu
și cu piteștenii dormeam în oraș. Aveam statut de ofițeri, veneam în unitate la
ora 7,00, mergeam la salonul de infirmerie, ne echipam în uniforme și treceam
la programul de poker, la ora 10,00 întrerupeam pentru o gustare, se continua pokerul
până la ora 14,00 când se lua dejunul la popotă, iar la ora 15,00 ieșeam pe
poarta unității și mergeam în oraș unde conform convenției, cine câștiga la
poker trebuia să dea de băut celorlalți.
La popota ofițerilor era mâncare consistentă și cu bucăți mari de carne,
lucru deosebit pentru noi în vremurile respective și costa mai nimic. Este
adevărat că la venirea noastră în unitatea militară, la primul apel de
prezentare, ni s-a spus că trebuie să fim văzuți cât mai puțin, pentru că este
o inspecție și nu se dorește ca ei să iasă rău din cauza noastră. După
inspecție se pare că au uitat de noi și nu ne prea solicitau să facem nimic.
Comandantul unității era un colonel pe care de câte ori l-am întâlnit după ora
9.00 dimineața nu mai era foarte treaz, coniacul Triumph era de vină. Pe la mijlocul perioadei petrecute acolo, am
negociat cu comandantul o permisie de o săptămână ca să aduc la unitate o
serie de materiale ( calc simplu, calc
pânzat, foi de desen A1, penițe Redis, Graphos și altele), necesare pentru
întocmirea unor hărți sau a unor materiale de propagandă, pentru că le-am spus
că lucram în proiectare și puteam dispune de acestea. Armata română era mereu în suferință
materială, era chiar o zicală Ordinul nu
se discută, se execută, iar subordonatul
se descurcă. Spre sfârșitul perioadei eram plictisiți de poker, ne-am rugat de ei să ne scoată și pe noi la
o instrucție, așa că ne-au suit cu trupeții în camioane și ne-au dus undeva la
marginea pădurii Trivale, acolo ne-au spus că la ora 14,00 este întoarcerea,
așa ca grupul nostru s-a retras la restaurantul Cornul Vânătorilor ca să ne
treacă mai uşor timpul de instrucție.
Până la urmă a fost relaxant în
armată, mai ales pentru cei care cunoșteam ce însemnă stressul lucrului în
instalații chimice. Concluzia finală care am tras-o era că este bine să fi
colonel în armata română, serviciul fără probleme la comandă, leafa leafă și ca
lumea, iar băutura era temelia armatei. Nu am văzut colonel treaz după ce bătea
de ora prânzului. Acum mă gândesc cu invidie ce valoare au pensiile coloneilor
în rezervă și pentru ce servicii patriotice îndeplinite, mai ales că am refuzat
propunerea de rămânere în cadrul armatei.
și câteva poante culese de alții:
Perle din armata română! ( de pe vremuri apuse , epilații nu au prins acele vremuri)
1. V-ați parfumat ca niște curve! Numai nevastă-mea și
fiică-mea se mai parfumează așa.
2. Bateți trei pași și începeți să cântați cu stângul!
3. Măi rahat, nu mai mișca în formație că te mănânc!
4. Băgați la tărtăcuță, regulamentul nu poate fi încălcat
absolut niciodată, cu excepția situațiilor prevăzute de regulament!
5. Să nu mai prind picior de soldat nebărbierit prin
unitate!
6. Instrucția domnului medic militar Ionescu, cu tema „Cum
rămân sănătos” se amână pe motiv de boală…
7. O mână criminală a dat cu piciorul și a spart chiuveta!
8. Am auzit un zâmbet în formație!
9. Sergentul Popescu va fi pedepsit cu cinci zile de arest
pe motiv că imitând vocea locotenentului Ionescu a urlat ca un bou…
10. Să nu mai prind televizorul mergând noaptea prin
cameră!
11. Dacă sunteți proști și nu țineți minte, cumpărați-vă un
carnețel și un pix și țineți-le la buzunarul de la piept și vă puteți nota.
Uite așa ca mine…
12. Varianta 2: Dacă sunteți prea proști să vă aduceți
aminte scrieți-vă pe ceva. Și eu îmi scriu totul.
13. Aveți grijă la pragul ăla de sus. Dacă vă dați cu capul
de el rămâneți proști pe toată viața. Și eu mi-am dat de trei ori, de aia știu…
14. Unuia i se face morala în fața plutonului: Aveți în
față un măgar și un porc…(urmează muștruluiala și la sfârșit)… treci la loc în
formație, măgarule !
15. La instrucția de front, dom’ plutonier ordonă: „Pluton,
alinierea în front câte unul! Pentru verificarea bocancilor, ridicați piciorul
drept!” Unul dintre soldați ridică,
din greșeală, piciorul stâng, la care dom’ plutonier, văzând și un bocanc stâng
ridicat, strigă imediat: „Bă, care ai ridicat amândouă picioarele?”
16. Sergentul către soldați: – Trebuie să țineți dușmanul
tot timpul în ochi…Ce te holbezi așa la mine, soldat!?…
17. Fruntașul Popescu va fi pedepsit cu cinci zile de arest
pe motiv că a fost găsit cu o persoană de sex feminin la gardul unității în loc
să fie în pat…
18. Plutonierul față de soldat: „Bă, tu ești un mic căcat
față de mine!”
19. Plutonierul către trupă: „Soldați, sunteți 3, împărțiți
sectoru-n 4 și luați fiecare câte o bucată!”
20. Domn’ colonel, referitor la reinstaurarea disciplinei:
„De azi întoarcem foaia cu 360 de grade și chiar mai mult!”
21. „Soldat răspunde numai prin da sau nu: cine te-a
învățat să faci patul așa?”
