20 aprilie, 2021

O cifră fatidică?

O  cifră fatidică?

Într-o discuție cu soția mea care era chimistă, am ajuns la atomul de carbon  și la modul în care poți filozofa pe marginea acestui subiect. Sunt câteva idei subtile pe care un nespecialist în ale chimiei nu le poate prinde, pe aceste idei se poate construi o filozofie. De la început trebuie să știți că elementul aflat la  baza combinațiilor chimice organice și procesele biochimice este carbonul. Acest element chimic se află în molecule, lanțuri moleculare, celule, deci în tot ce are viață pe pământ, la fel cum se află și în structura și compoziția unor substanțe chimice organice sau anorganice, a unor materiale (fulerene, nanotuburi, fibre) și minerale (grafit, diamant). Legăturile de lanțuri și cicluri de carbon, împreună și cu alți atomi, dau forme spațiale foarte frumoase, care pot fi asemănate cu construcții arhitectonice deosebite și poate culminează cu forma cunoscută a ADN-ului care este considerat esența vieții.

Carbonul ca element chimic se află în tabloul lui Mendelev la numărul de ordine 6 și izotopul lui cel mai frecvent (98,89%) din natură Carbon-12 (12C). are masa atomică 12, ce însemnă că structură acestea corespunde la:  6 protoni, 6 electroni, 6 neutroni.    Are deci numărul 666.                            

Structura spațială a atomului de carbon datorită așezării orbitalilor hibrizi sp3 este tetraedrică, de fapt un tetraedru cu 6 muchii, cu atomul de carbon în centru și se poate vedea cel mai bine la molecula de metan. Această structură, regulată, simetrică, echilibrată  fiind considerată ca cea mai stabilă și compactă formă geometrică. În unele teorii Nassim Haramein privind unificarea câmpurilor și geneza universului, acest tetraedru este folosit în geometria divină, ca structură elementară de construcție a universului.

Explicația esoterică: după oxigen, al doilea element cel mai abundent din corpul uman este Carbon-12 (12C). Prin incinerare corpul uman se întoarce în starea sa, de 12C . Dupa hidrogen, heliu și oxigen, care sunt toate gaze, 12C este cel mai abundent element din Univers.   12C  este, de asemenea, unul dintre cele 5 elemente care compun ADN-ul uman. Astfel, 12C este într-adevăr, elementul cel mai important în ceea ce privește viața, așa cum o știm astăzi. Aceasta este, probabil, ceea ce se scria în Apocalipsă cu privire la numărul 666, care era număr de om (sau numărul fiarei). Acesta este numărul lui 12C  care este baza corpului fizic al omului în legătura sa cu Universul fizic.

                               


 

Chiar dacă prezentarea imaginii din figură este în limba engleză, vedeți câți atomi de carbon sunt în  ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic) vostru, în substanțele constitutive denumite C, G, A, T, iar la ARN (acidul ribonucleic) substanțele C, G, A, U, cele două componente se completează și nu pot una fără alta. Nu vreau să polemizez cu religia, dar logica îmi spune că 666 este din belșug în noi, în fiecare și pe el este construită viața și nicidecum  apocalipsa.

NB. În 2020 am văzut că fragmente de ADN și ARN constituite ca o formă de viață unitară, denumite viruși, pot face parte din categoria celor vătămătoare pentru om, iar în condiții sociale prielnice pot crea o pandemie mondială. Întrebarea este: cum a apărut ADN-ul nociv care se poate cupla cu ARN-ul nostru?

 

 


Politica ????

 

Gânduri scurte 30

Tot în vreme de pandemie, bulibășeală și bulversare în politică, societate și sănătate publică, îmi vin în minte câteva versuri din Scisoarea III-a a lui Mihai Eminescu :

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Analizând ce se întâmplă în zilele noastre, citatul pare puțin anacronic, contemporanii noștri din politică și de pe lângă ea, după modul de comportare publică și acțiunile întreprinse, necesită împărțirea în mai multe categorii. Pentru această nouă categorisire ar fi nevoie de mai multe tipuri de așezăminte, care ar trebui distruse după ce au fost supra populate.

Dilema este, dacă dispar toți : Ce punem în loc, ca să meargă treaba mai departe în timp?           În nici un caz un import de conducători, cum sugerează unele cercuri... Vorba lui Rică Venturiano „Geniu bun al venitorului României, protege-mă; şi eu sunt român!”

25 martie, 2021

Ce a fost și nu o să mai fie...

 CEL MAI NAIV POPOR.


Am trăit, ca într-un vis, un sfert de secol de speranţe neîmplinite.

Când s-au dus anii? 

Actualmente director la Institutul de Economie al Academiei Române, Constantin Ciutacu, are curajul să pună degetul pe multe dintre rănile care ne dor de 25 de ani.

În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa.

Mulţi au uitat, alţii n-au ştiut niciodată...

Cum stătea România, din punctul de vedere al integrării economice cu ţările dezvoltate, în 1989?

În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa:

· exista platforma Pipera, creată de francezi, unde se construiau calculatoare;

· autocamioanele şi autobuzele fabricate la Braşov şi Bucureşti erau

patente germane;

· avioanele Rombac erau cumpărate de la englezi;

· locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elveţian;

· la Reşiţa se fabricau motoare de vapoare după licenţa Renk din Germania;

. centrala nucleară de la Cernavodă provenea din Canada.

Putem spune, şi nu suntem nostalgici, că începusem să ne integrăm

acceptabil cu economiile mari ale lumii. România era a treia ţară

din lume, după SUA şi Japonia, care fabrica anvelope gigant, pentru

autobasculante de peste 110 tone.

Doar două ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia.

Acestea se foloseau în industria nucleară şi aerospaţială.

În 1990, Petre Roman a afirmat că industria românească era un „morman

de fiare vechi".

Ce am avut şi ce am pierdut în ultimii 25 de ani, domnule ministru?

A fost cea mai nefericită declaraţie de politician de după 1989, care

ne urmăreşte până azi.

Referindu-se la industrie, că e de dat la fier vechi, fostul prim

ministru Petre Roman dorea să spună lumii că întreaga economie a României comuniste nu merita doi bani.

Ca să combatem această viziune, cităm date statistice la întâmplare, din diferite domenii:

· România producea 14 milioane de tone de oţel în 1985; azi, doar 3 milioane;

· producea 400.000 tone de aluminiu, azi produce pe jumătate;

· în 1980 ieşeau pe poarta fabricilor 1.600 de excavatoare, niciunul azi;

· ieşeau 71.000 de tractoare niciunul azi (am construit fabrici de

tractoare în Egipt şi Iran, care funcţionează şi acum, în timp ce în

România au murit);

· în 1984 fabricam 600 de vagoane de pasageri pe an, azi, niciunul.

Cât despre vagoanele de marfă, construiam 14.000 de bucăţi pe an; Azi, abia 800 (cel puţin 100.000 vagoane de marfă au fost tăiate şi vândute la fier vechi în ultimii ani).

În fine, produceam 144 de nave de tonaje diferite; azi, după cum se ştie, nu mai producem niciuna.

Industria sticlăriei e prăbuşită. Industria cosmetica (săpun, deodorante, creme) a dispărut.

Potrivit statisticii oficiale, după anul 2000, au fost exportate 50 de milioane de tone de „fier vechi",„deşeuri" de cupru, aluminiu şi alte neferoase, în valoare de peste 10 miliarde de euro!

Am exportat lemn brut, în valoare de peste 8 miliarde de euro, şi alte produse brute (cereale, fructe, animale vii etc.) în valoare de alte 5 miliarde de euro! Ca cea mai ordinară țara COLONIALĂ!

Prelucrarea acestora în România ar fi însemnat crearea a milioane de locuri de muncă!

Practic, întreaga economie naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică! Ameţitoare cifre...

Cum stau lucrurile în domeniul petrolului?

România producea 13 milioane de tone de petrol în 1970, şi numai... 6 milioane azi.

Suspect?! Cineva nu raportează corect.

Nu am nicio încredere în această cifră, atât timp cât nu ştiu dacă

toate sondele au contoare.

Au contor, domnilor? Trebuie să plătească redevenţe la tona de ţiţei brut, dar dacă scoţi 8-10 milioane de tone şi raportezi numai 6? 

Cu cât păgubeşti statul?

Petrolul se scoate mult şi se rafinează în alte ţări. 

De aici, deduceţi consecinţele.

Înainte de 1989, produceam 8,5 milioane de tone de motorină şi acum mai producem doar 2 milioane, produceam 10 milioane de tone de păcură și nu mai producem nimic; produceam 500.000 de tone de uleiuri minerale, azi, nimic.

Pe de altă parte, aţi observat că nici distribuţia gazelor nu mai este a noastră.

Cine măsoară producţia? 

Cine măsoară distribuţia?

După 1990, s-a schimbat peisajul industrial. 

S-a creat o falie între marea şi mica industrie.

De ce s-a întâmplat acest fenomen?

Au venit „sfaturi" de la competitorii noştri europeni: faceţi IMM-uri (întreprinderi mici şi mijlocii), daţi afară muncitorii din marile uzine, închideţi mamuţii industriali, produceţi kit-uri, componente, nu produse integrale, faceţi cabluri, radiatoare, sisteme de frânare şi anvelope, nu locomotive şi tractoare.

Parcă intenţionat, nu a existat o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere;

Guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu exces de zel.

Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul pe bază de program, o teorie a conspiraţiei.

UE a fost creată pe baza Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului. 

Deci, România nu putea să intre în grila europeană cu industria ei  siderurgică, de 14 milioane tone de oţel.

A trebuit lichidată, ca un „bonus" pentru admiterea în UE.

Care au fost primele mari greşeli istorice ale politicienilor, în urma cărora s-a dat startul la jaful naţional?

Prima mare eroare a fost restituirea „părţilor sociale", o privatizare pe bani adevăraţi, începută surprinzător de Ceauşescu. FSN-ul a restituit aceşti bani, pentru a cumpăra bunăvoinţa oamenilor, chiar cu banii lor! Această măsură anti-economică, din cauza căreia fabricile şi uzinele au rămas fără capital lichid, a condus, de fapt, la excluderea cetăţenilor de la un drept de proprietate plătit cu munca lor; a fost o renaţionalizare a unei părţi a capitalului social, destinată ulterior şi cedării controlului economiei către interese de grup, mai ales străine.

A doua mare eroare a fost privatizarea „de masă", fără proceduri şi fără reguli de protecţie a acţionarilor minoritari; viitoarele certificate de acţionar au fost cumpărate pe nimic, de cei care ştiau ce va urma. 

Atunci s-a spus că se privatizează numai 30% din capitalul societăţilor comerciale, lăsându-se de înţeles că vor mai primi şi restul de 70% în viitor, care viitor nu a sosit încă nici în anul 2014!

S-a anunţat, totodată, că sectoarele strategice nu se vor privatiza.

Dar au venit pe urmă FMI, Banca Mondială şi societăţile externe de

consultanţă, care au dictat, şi guvernele au promovat controlul

total, fără luptă şi fără niciun câştig, asupra întregii economii.

Practic, economia naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică şi fără a se spune, cel puţin, că este cadou sau pradă de război, celor care, chipurile, au făcut lobby pentru integrarea României în Uniunea Europeană.

Fiecare program de guvernare anunţat a fost, de fapt, un program de

„neguvernare", program de HOTIE.

A dispărut întreg sectorul industriei de textile, confecţii, tricotaje

(filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de

pielărie şi încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat).

A fost închis sectorul agroalimentar (36 de fabrici de zahăr,

fabricile de ulei, de preparate din carne, de lapte şi produse

lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate etc.).

Nu mai există majoritatea fabricilor din industria lemnului şi

mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi vopselelor, a

medicamentelor, din sectorul construcţiilor de maşini, al

exploatărilor miniere de feroase şi neferoase, de cărbune etc.

S-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi cele de mecanizare

a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în general, marea

majoritate a institutelor de cercetare-proiectare.

Au dispărut industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină,

optică, automatizări, etc.

Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost

pulverizată. România nu mai are astăzi un pachet naţional de

seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante tehnice,

legume etc. 

A fost distrus, aproape în totalitate, sistemul de irigaţii (construit prin îndatorarea dureroasă de la Banca Mondială!), pentru a cărui plată românii au contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri şi desecări, dar şi cele de irigaţii în curs (canalul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre).

Întreaga economie naţională a fost, pur şi simplu, pulverizată şi

lăsată fără nicio logică structurală.

Care sunt consecinţele asupra populaţiei, derivate din acest peisaj

apocaliptic, desprins parcă dintr-un film S.F.?

Treptat, România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agricultura, transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează reglementări legale în interes propriu.

Românilor le-au rămas întreprinderile mici şi mijlocii - de fapt,

microîntreprinderile; dintre cele aproximativ 500.000 înregistrate, peste 200.000 nu au niciun angajat!

Românii au astăzi libertatea să se ocupe de economia şi afacerile de

subzistenţă (avem şi industrie de subzistenţă, nu doar agricultură!)

şi construcţii şi transporturi şi alte servicii de subzistenţă, pretinzând că acţionăm pentru dezvoltare inteligentă, inovativă şi durabilă.

Nimic nu este mai durabil decât subzistenţa, aceasta este strategia noastră naţională, după ce am făcut praf marile companii.

Brandul României este subzistenţa, atât în interiorul ţării, cât şi pe celelalte pieţe ale muncii, unde lucrează cetăţenii români.

Nici după 25 de ani, clasa politică - veritabil detaşament al legiunii

străine, terminatorul României moderne, nu a realizat importanţa unei reglementări prin care salariaţii să-şi investească o parte din

salariu în compania proprie.

Întreaga economie putea fi salvată prin participarea financiară a

salariaţilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite să

fie scutite de impozite şi contribuţii.

A existat, în toţi aceşti ani, un fir roşu care să lege cele 13 guverne ce s-au perindat pe la Palatul Victoria, de un proiect minimal, coerent, de dezvoltare?

Fireşte că nu a existat!

Zi de zi, guvernele şi clasa politică s-au ocupat numai de FURTURI și protejarea aşa-zişilor investitori strategici,prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, şi nu de promovarea facilităţilor destinate salariilor reinvestite.

Investitorii nu ar fi trebuit să primească niciun sprijin în România,

pentru a-i plăti pe angajaţii români cu salariul minim sau pentru a-i

angaja la negru, din raţiuni de competitivitate.

„ Veniţi în România, că vă garantăm sclavia pe bani puţini şi vă menţineţi competitivitatea!".

Acesta a fost, în esenţă, programul de guvernare al ultimilor 25 de ani. 

NB: Dacă și tu percepi la fel situația, distribuie!

17 martie, 2021

Filozofie

 

Încearcă ceva mai mult


Încearcă ceva mai mult decât să exişti; trăieşte.

Încearcă ceva mai mult decât să atingi; simte.

Încearcă ceva mai mult decât să priveşti; observă.

Încearcă ceva mai mult decât să citeşti; absoarbe.

Încearcă ceva mai mult decât să auzi; ascultă.

Încearcă ceva mai mult decât să asculţi; înţelege.

Încearcă ceva mai mult decât să gândeşti; cercetează.

Încearcă ceva mai mult decât să vorbeşti; spune ceva.

 

Poezie de John H. Rhoades

 

 

 

Statistică

 

Acum, în pandemie mai mult ca oricând trăim și ne mișcăm sub imperiul cifrelor și statisticii...

 

Uite o altă statistică:

Populația Pământului este în jur de 7,8 miliarde. Pentru majoritatea oamenilor este o cifră enormă. Cu toate acestea, dacă se condensează și împarte acest număr în procente, totul devine mai ușor de înțeles.

 

Din totalul populației pământului:

11% trăiesc în Europa

5% trăiesc în America de Nord

9% trăiesc în America de Sud

15% trăiesc în Africa

60% trăiesc în Asia

49% locuiesc în mediul rural

51% locuiesc în orașe

12% vorbesc chineză

5% vorbesc spaniolă

5% vorbesc engleză

3% vorbesc arabă

3% vorbesc hindi

3% vorbesc bengaleza

3% vorbesc portugheză

2% vorbesc rusă

2% vorbesc japoneză.

Doar 62% vorbesc propria lor limbă.

77% au propriile case

23% nu au unde să locuiască.

21% sunt supra-hrăniți

63% pot mânca normal

16% sunt subnutriți

Costul zilnic al vieții pentru 48% din populație este mai mic de 2 USD.

87% au apă potabilă curată.

13% fie nu au apă potabilă curată, fie au acces la o sursă de apă poluată.

75% au telefoane mobile

30% au acces la internet

7% au studii universitare

93% nu au urmat facultatea

83% pot citi

17% sunt analfabeți.

33% sunt creștini

22% sunt musulmani

14% sunt hinduși

7% sunt budiști

12% sunt alte religii

12% nu au credințe religioase.

26% trăiesc mai puțin de 14 ani

66% mor între 15 si 64 de ani

8% trăiesc peste 65 de ani.

Dacă aveți propria casă, mâncați mese complete zilnic, beți apă curată, aveți un telefon mobil, aveți acces la internet și ați absolvit o facultate, atunci vă aflați într-un minuscul lot privilegiat de sub 7% din populația pământului.


 

Un exerciți care este bine să fie făcut...

 

Un exercițiu care este bine să fie făcut...

                                                                                             

Imaginează-ți că te-ai născut în 1900.

Când ai 14 ani începe primul război mondial și se termină când ai 18 ani, cu 22 milioane de morți.

La scurt timp după, o pandemie globală, o gripă numită “spaniolă”, omoară 50 milioane de oameni. Ieși viu și liber, ai 20 de ani.

Apoi la vârsta de 29 ani supraviețuiești crizei economice globale care a început odată cu prăbușirea bursei de valori din New York, provocând inflația, șomajul și foametea.

La 33, naziștii vin la putere.

Ai 39 ani când începe al doilea război mondial și se termină când ai 45 de ani. În timpul Holocaustului (Sho áh) 6 milioane de evrei mor.

Sunt peste 60 milioane de decese în total.

La 44 de ani prima lovitură de stat, regele Mihai I l-a răsturnat de la putere pe Ion Antonescu.

Când ai 47 de ani, Regele Mihai I abdică forțat.

Când ai 62 de ani, guvernul a declarat încheiat procesul de colectivizare, în acel moment, 77% din terenul arabil fiind in posesia cooperativelor agricole de producție (CAP) și a întreprinderilor agricole de stat (IAS).

La 65 de ani vine la putere Nicolae Ceaușescu și numele țării a fost schimbat în Republica Socialistă România.

Când ai 70 de ani începe reprimarea oponenților și disidenților, condamnarea la moarte, distrugerea patrimoniului istoric și cultural prin dărâmări, demolări. Crearea de lagăre pentru copiii fără părinți sau cu handicap. Impunerea unor norme aberante privitoare la “Alimentația rațională”, înfometarea populației, oprirea căldurii...

Un copil născut în 1985 crede că bunicii lui habar nu au cât de grea este viața, pe când ei au supraviețuit mai multor războaie și dezastre.

Un copil născut în 1995 și astăzi de 25 ani crede că e sfârșitul lumii când pachetul de la Amazon întârzie mai mult de trei zile ca să ajungă sau când nu primește mai mult de 15 “like” pentru poza lui postată pe Facebook sau Instagram...

În 2021 mulți dintre noi trăim în confort, avem acces la diferite surse de divertisment la domiciliu și adesea avem mai mult decât este necesar.

Dar oamenii se plâng din orice.

Totuși au electricitate, telefon, mâncare, apă caldă și un acoperiș deasupra capului.

Nimic din toate astea nu au existat înainte.

Cu toate astea omenirea a supraviețuit unor circumstanțe mult mai grave și nu și-a pierdut niciodată bucuria de a trăi.

Poate că este timpul să fim mai puțin egoiști și să nu ne mai lamentăm sau plânge."






O cifră fatidică?

O   cifră fatidică? Într-o discuție cu soția mea care era chimistă, am ajuns la atomul de carbon   și la modul în care poți filozofa pe m...