Tot în vreme de pandemie, pentru că nu s-a potolit urgia,
presa, mass media scrisă pe hârtie sau pe Internet, creează personaje care devin
super eroi pentru unii sau super jenanți pentru alții, părerile și like-urile
sunt împărțite în funcție de mai multă sau mai puțină cultură civică sau de
educația celor 7 ani de acasă. Între a respecta pe cineva sau ceva, sau a nu
respecta nimic este o mare diferență de mentalitate, care se educă în timp și
de mic copil, la unii se moștenește, dar cazurile acestea sunt din ce în ce mai
rare.
Evenimentele din țară sunt precipitate (și nu înțelesul din
chimie, când ar trebui să se lase la fund) și speculate de personaje care
aleargă după capital politic, voturi viitoare și foloase ce au să vină, în
contrast cu necazurile, nevoile și speranțele oamenilor implicați direct. Există
un personaj Diana Ș, apărut meteoric în politica românească, care prin natura
ei constitutivă, profită din plin de situația creată de mass media. Atenția acordată
cu valențe critice pozitive sau negative o favorizează. Dacă acțiunile ei ar
rămâne la posibilitățile pe care le utilizează, selfi-uri și transmisii live pe
Facebook, admiratorii i-ar da like-uri și cu timpul s-ar plictisi, pentru că
practic nu are ce și cum să rezolve. Titlul lui Shakespeare: Mult zgomot pentru
nimic...bine înțeles luat ca mesaj. Tendința actuală , observ, este că i se
acordă prea multă atenție, curge prea multă cerneală sau apăsări pe tastatură,
pentru un personaj care nu merită și care vrea să ridice mahalagismul la rang
de virtute națională...
Un comentariu de caracterizare a personajului de Bergler
Igor, sursa Facebook:
A zis șoșoanca, că baubau Șoroș vrea să o lichideze.
Șoșoanca crede sau vrea să își facă admiratorii semioligofreni să creadă că
Șoroș a auzit de ea, că o înghesuie acolo, la o cafeluță, între Wallstreet și
Popper (nu popcorn) în preocupările lui. Ca și pușcăriașul L.Dragnea, șoșoanca
se crede urmărită, vrea să ne transmită că șoancile ei sunt în pericol. Moș
Șoroș vrea să i le pârlească. Oculta mondială se împiedică în ea,
iudeo-masoneria a dat în fandacsie de frica ei, ne spune arătarea din imagine,
în delirul ei supt cu admirație de atât de jenantele fabrici de analfabeți care
sunt televiziunile românești. Doar ea și gloata de imbecili care o înconjoară
și câte un turnător precum Coroiu și Mache mai pot împiedica satanizarea totală
a țărișoarei. Sunt ultimul bastion, ultimul zid, ultimul strop de speranță.
Șoșoanca pare evadată de la spitalul 9, secția Napoleoni.
Dar nu e nici măcar asta. Până și nebunia are noblețea ei. Șoșoanca e doar un
furuncul pe curul defrișat al națiunii, o șmecheră de piață de vechituri, un
fel de chelner de vagon-restaurant din trenurile lui Ceaușescu, încântat că a
umflat nota la mămăligă. Lupta ei, așa penibilă cum e, nu e decât o disperată
goană după privilegii. Numai că atunci când după ce că ești ticălos ești și
prost, delirul se transformă în ce imită. Și tot la Obregia sfârșești.
Țopismul ei isteric e însă autentic. Ca și mitocănia.
Reprezintă esența nu a unui popor- judecățile paușale sunt tot de tipul
șoșoanesc- ci a unei părți din el. A părții needucate, în derivă identitară, cu
vocabular precar, plin de superstiții medievale și pentru care comportamentul
șoșenesc e singurul model de succes pe care și-l pot imagina ca să parvină. Ca
să fie clar. Toți cei care o votează sau o susțin se recunosc în ea. Le este
familiară, e dintre ei. Are același tip de educație, același comportament,
același tip de prostie agresivă, se mândrește la fel ca ei cu propria-i
ignoranță. E dintre ei! O plac și o și invidiază. Ca n-au talentul sau norocul
ei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu