Ca să îmi
mai schimb puțin starea de spirit,
atacată din toate direcțiile cu știri negative sau alarmiste, mă gândeam la
trecutul meu amoros. Toate amintirile mele sunt legate de personaje trecute mai
mulți ani prin viață sau altele trecute pe lumea cealaltă. Am găsit pe internet
o poezie, cu autor necunoscut, care m-a făcut să zâmbesc, modificându-mi starea
de spirit în bine.
BALADA
BĂBĂCIUNILOR
E vremea babelor uitate,
Nemeritat și necinstit.
C-au fost ori n-au fost măritate
Cândva cu ele ne-am iubit.
Ne-au fost soții, poate amante
Ori doar iubiri întâmplătoare.
Fiind sau nefiind frumoase,
Ne-au găzduit între picioare.
Și-acuma să le dăm deoparte,
Punându-le la insectar?
Sau ca pe niște frunze moarte
Presate-n pagini de ierbar?
De ce, iubiții mei prieteni,
Voi futangii din vremi trecute
Să vrem acum să dăm uitării
Femeile ce-au fost futute?
Cu fiecare dintre ele
Am amintiri. Pot să vă zic
Că și acum când scriu acestea
Îmi tremură un coi un pic.
Țin minte baba cea brunetă.
Ce nu m-a vrut la ea'ntre craci...
Acuma plânge și regretă
Făcând colivă și colaci.
Îmi amintesc cât pot de bine
De una faină, o roșcată.
Care, când se futea cu mine,
Punea pe pulă ciocolată.
Și cum o mai lingea fierbinte,
O Doamne cât era de bine,
Spunându-mi tandru "stai cuminte
Mânca-ți-aș pula Valentine”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu