Scrisoare către fata mea

 

Scrisoare către fata mea,

Stau și mă gândesc retrospectiv, ce făceam acum 50 de ani în preajma Sfântului Nicolae, multe amintiri se pierd, eram destul de necopt pentru viață, dar a fost să am o mare bucurie. Era seara pe la ora 8, mamei tale Țuți, i-a venit sorocul să nască și trebuia să fie dusă la spital. Nu aveam telefon acasă în Bl.19 din 1 Mai, cobor la colțul străzii, unde era o cabină telefonică locală și sun după un taxi (erau cam rare pe vremea aceea),nu găsesc așa că o iau pe jos până la magazinul în construcție Cozia, acolo era o stație de taxiuri. Aștept aproape o jumătate de oră până apare primul taximetru, intrasem deja în panică că o să întârzii prea mult și nu știu cum mai este tânăra mamă. Vin cu mașina, o iau pe Tuți, care-și făcuse băgăjelul și o duc la Maternitate, acolo este preluată de niște asistente și eu sunt expediat acasă. Iau totuși numărul de telefon de la camera de gardă. Noaptea respectivă dorm cu întreruperi pentru că nu știam ce se întâmplă, la ora 7 cobor la telefon și sun la spital: „Este în travaliu, dar nu a născut încă” îmi spune o voce. Plec la Combinat la serviciu, lucram ca stagiar la Secția Monomer, acolo aveam telefon...Mai sun pe la ora 10 și primesc același răspuns. În jurul prânzului sun din nou: „Aveți o fetiță de 3,800 kg de nota 9, soția este mai bine acum”. La ora 16 vin de la Combinat cu trenul, iar de la gară merg direct la Maternitate, eram emoționat și fericit, acolo nu prea sunt lăsat să văd minunea născută, dar reușesc să o văd pe Tuți ,care nu se simțea prea bine pentru că avusese o intervenție chirurgicală la naștere, datorită mărimii copilului. Aflu că trebuie să mai stea la spital o săptămână. Zilele ce au urmat aflu informații pe telefon, de data aceasta putea fi chemată Tuți. Între timp apare la noi, mama soacră, iar eu cumpăr un coș mai mare de nuiele special pentru patul noilor născuți și o serie de scutece și hăinuțe de fetiță. În discuțiile avute cu Tuți în perioada cât era gravidă, puneam problema numelui noului născut, glumeam amândoi fiind chimiști, dacă este băiat să-l cheme Benzenel și dacă este fată să o cheme Chinona.

Pe 5 Decembrie 1971 s-a născut o fată în familia noastră tânără, care trebuia să fie înregistrată la Starea Civilă, numele care trebuia trecut în acte a provenit dintr-o discuție mai rapidă cu Tuți, ne-a plăcut la amândoi MINA și ca să respectăm o tradiție ortodoxă, sfântul cel mai aproape era Nicolae, așa că al doilea nume a ajuns: Nicoleta. (Bunica ta Maria a ținut mult la această tradiție).

Tații sunt de obicei întrebați, dacă sunt mulțumiți de genul copilului, răspundeam de fiecare dată fără fățărnicie: „Îmi iubesc fata pentru că este a mea, îmi place casa să-mi fie cu fete”.

Au trecut anii peste noi, în 1971 aveam 23 de ani, în 2021nici unul dintre noi nu mai avem anii care i-am vrea, să ne bucurăm de cei pe care-i avem și să sperăm că viața ne va face numai surprize plăcute.

La 50 de ani îți doresc să ți se împlinească toate gândurile bune și dorințele care să-ți aducă bucurie, să ai putere de muncă și constituție sănătoasă, să ai spirit tânăr mereu, ca să te poți adapta vremurilor. Multă sănătate, tata de prețuiește pentru ceea ce ești și te iubește, fata mea. La mulți ani!

                                                                                                  Tata Radu.

NB. După o perioadă mai lungă de timp, amintirile se cristalizează, dar nu neapărat legat de timpul real petrecut în perioada aceea, fenomenul este bazat de impresiile care le-ai avut în perioada respectivă care s-au întipărit în creier. Așa că orele, dacă nu ai vreo notiță undeva, pot să difere față de realitatea respectivă. După alte informații, se pare că ora nașterii a fost la 6 seara, deci ce mi-am amintit în scrisoare poate să apară desuet...Oricum după atâta timp realitatea este undeva la mijloc, iar textul devine literatură.

Ce spun oamenii de Ziua Națională

 

Laurentiu Poroineanu

1 decembrie la 15:00  · 

Ce-ti doresc eu dulce Romanie,

tara mea de glorii, tara mea de dor,

iti doresc oamenii potriviti la locul potrivit

iti doresc un presedinte demn si ministri exceptionali

iti doresc o agramata Dancila prim ministru care dupa ce a drenat 500 de milioane de euro din bani publici catre conturile lui Tiriac sa fie parcata la Banca Nationala a Romaniei pe post de expert ca sa ii fie mingaiat orgoliul

iti doresc un ministru Teodorovici care dupa a ce a declarat ca a primit prin posta o diploma de master fara sa fi trecut vreodata pe la cursuri sa fie promovat apoi ca Director de Audit al Statului Roman.

Iti doresc un ministru al justitiei Iordache care dupa ce a absolvit o facultate obscura si un doctorat la Balti in Basarabia sa contribuie la distrugerea justitie in Romania si apoi sa fie promovat presedinte de parlament iar la plecarea din post sa faca doua semne obscene simultan caci unul nu era de ajuns(depasind orice fotbalist suparat sau golan de cartier) iar mai apoi sa fie pus pe viata presedinte al Consiliului Legislativ al Romaniei.

Iti mai doresc ca Ilie Sarbu cel ce a inchis usile catedralei la Timisoara ca sa nu intre tinerii sa-si salveze viata si Niculae Badalau cel care a furat 4 saci cu grau ca sa ii vanda cu 1200 de lei sa fie promovati vicepresedinti ai Curtii de Conturi a Romaniei

''Brațele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ți mare, mare viitor!''

Iti doresc ca acest popor incercat sa stea la coada prin tari straine, in ploaie si frig si sa dovedeasca un incredibil simt de generozitate si sa voteze un etnic german avand si o religie diferita ca sa fie presedinte de tara si sa lupte contra psd-ului plin de penali iar apoi acest presedinte sa instaleze la putere un guvern condus de psd.

un guvern in care sa fie o singura femeie si acea femeie sa fie Firea cea care a rascumparat ca primar un teren la un pret exorbitant de la un smecher iar apoi sa il dea in chirie acelasi teren la un pret ridicol la alt smecher

un guvern in care sa fie ministri un Dancu al carui tata aducea ode lui Ceausescu si un Rafila al carui tata a fost tortionar comunist

un guvern in care sa fie ministru al educatiei un Campeanu care apara plagiatele si ministru de interne un Bode care a spus ca dormea cand soferul sau facea slalom printre masini producand accident

un guvern in care prim vicepresedinte sa fie Grindeanu, cel care a dat ordonanta 13 si a scos oamenii in strada in miezul iernii la -10 grade

un guvern in care Dan Valceanu cel care nu stie nici macar cat este salariul minim sa fie ministrul investitiilor europene iar Florin Roman cel care i-a luat efectiv microfonul presedintei de atunci a Senatului precum un dubios de cartier sa fie numit ministrul cercetarii

''Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,

Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc;

Căci rămâne stânca, deși moare valul,

Dulce Românie, asta ți-o doresc''

Ca presedintele profesor sa numeasca o noua coalitie in parlament si astfel

Presedinte al Senatului sa fie un Catu care a facut puscarie in America pentru alcool la volan si care a dat si teapa unei banci de acolo

Presedinte al Camerei Deputatilor sa fie un Ciolacu care a fost asistentul unui sirian condamnat pentru terorism si care si-a luat bacalaureatul la 38 de ani

si Presedinta a Comisiei Juridice din Parlamentul Romaniei sa fie o doamna Vicol care a militat pentru distrugerea DNA ului iar careia interlopii ii vorbeau ca unei fete de pe centura.

Spună lumii large steaguri tricoloare,

Spună ce-i poporul mare, românesc,

Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,

Dulce Românie, asta ți-o doresc.

Si iti mai doresc ca toti oamenii buni si super inteligenti sa plece din aceasta tara ca sa isi gaseasca o sansa la demnitate si o sansa la educatie pentru copii lor. Sa ajunga sa fie directori si specialisti apreciati la firme mari ale lumii iar romanii buni si decenti sa lucreze in oricel alt job si in orice alt loc de pe planeta in afara de tara lor.Si toti acestia impreuna sa incerce cu tristete in inima sa uite de locurile de bastina si de limba lor si sa nu mai priveasca inapoi

Sa ramana aici doar interlopii si specialii sa se mangaie intre ei.

Si iti mai doresc eu dulce Romanie o sarbatoare de 1 decembrie in care politrucii sa aiba o defilare numai a lor iar cetatenii obisnuiti sa nu aiba voie sa se apropie la mai putin de 500 de metri de aceste celebritati.

Cam asta iti doresc eu dulce Romanie.

Numai dreptul asta il mai am.

Nu stiu daca Eminescu isi imagina sau isi dorea o astfel de Romanie.

Stiu doar ca nu pot sa inteleg cum Eminescu a putut avea atata dragoste uriasa pentru Romania.

La multi ani, Romania!

Mai gândesc și alții la pocirea limbii noastre...

 

Totul pare trendy și fashion dacă vorbești amestecat...Acum peste 100 ani eram franțuziți, în anii de după 1950 am devenit rusiți, după 1990 am schimbat-o pe anglo-americani...Uite așa un limbaj de lemn s-a transformat în unul de oțel și apoi de beton armat...

Daniel Ilie

10 noiembrie la 20:33  · 

"Mi-a spus astăzi o prietenă că e în ”a hurry”, că se grăbește la ”job” pentru un ”meeting office cu CEO”. De fapt a chemat-o directorul să-i faca o cafea. Și am înțeles-o, lucreaza la o multinațională, așa că jumătate dintre cuvinte îi vin în engleză. E ”assistant manager”, adică secretara directorului, dar la așa denumire, când dă cu ochii de ea un instalator, acesta crede că ea e numărul 2 în companie. Alt amic, cu care m-am întâlnit la ”bus” în stație, mergea la ”training”. Pregătirea și instrucția sunt noțiuni perimate, acum se poartă ”training”. Una e să zici: mă pregătesc să ajung magazioner-șef la Lactate și alta e: „fac un training sa fiu operațional chief of Milk&Cheese Departament.” Acum lucrează ”part-time” ca ”promoter”. Adică, pentru cei mai puțini obișnuiți cu romgleza: împarte ”flyere” (fostele pliante) pentru un ”Gym” (fosta sala de sport) și este plătit pentru jumătate de normă.

Afară e un ”freezing rain” de te omoară. Aș fi vrut să zic măzăriche, dar mi-e că nu mă mai înțelege nimeni. Intru la ”supermarket” să ”grab a snack”. ”Snack”, pentru că ”gustare” îmi pute. Apropo, știu cum am preluat „supermarket” de la americani, dar nouă nu ne-a fost de-ajuns, așa că am inventat ”hipermarket-ul.” Dacă există cineva care să îmi spună care e diferența dintre ”supermarket” și ”hypermarket”, ii dau 10 ”apple juice!” Că sucuri de mere am văzut că nu mai au la raft. Optez între un ”snack cu steak” și unul cu ”ham.” „Friptură” sună din secolul trecut, iar șuncă nu mai mănâncă nimeni azi. În definiția românească, ”hypermarket”-ul cuprinde un ”supermarket”, plus alte magazine. Atunci care mai este diferența între un ”hypermarket” și un ”mall”? Sau ”mall”-ul e ”gigamarket”?

Ajung la birou, unde fetele vorbesc despre ”fashion” și ”make-up”. ”Moda” nu mai este un cuvânt la modă, iar ”machiajul” moare și el. Pentru că oricât de agramat ai fi, dacă știi trei cuvinte în engleză păcălești 5 fraieri. E în ”trend”, nu în ”tendințe”, să folosești cuvinte în engleză. O colegă ”account” și-a făcut un ”tattoo” pe ”body” (tatuaj pe corp ar suna de-a dreptul obscen, numai marinarii își fac tatuaje). O să ni-l arate la ”party”-ul din ”weekend”. Nu la ”petrecere”, să nu înțeleagă cineva că e cu taraf. Domne ferește! ”For God’s sake!”

În muzică nu mai avem orchestre sau formații, ci ”band”-uri. Pentru că, nu-i așa, orice mizerie ai cânta, altfel sună „Costel de la Calafat Band.” Care Costel Band nu mai cântă trei manele și două melodii furate, ci efectuează un ”performance fusion-evergreen” și manele!

Cartelele sunt ”prepay”, nu ”preplătite”. Nu le mai cumpărăm, ci le ”shopping”-uim (da, am auzit asta), după ce luăm ”cereal bars” de la raionul ”Diet” și ”toast” de la ”Bakery”.

Un coleg de la ”advertising”, nu de la ”publicitate” că e un cuvânt perimat, ne spune în ”coffee break” că la televizor a văzut un ”Breaking News”: Iohannis a ținut un scurt ”briefing”, așa a zis prezentatorul. Nici măcar el nu mai face conferințe de presă, penduleaza între scurt ”briefing” și ”silent briefing”.

Vă las acum, mă duc să ajung la un ”agreement” cu un coleg, dacă poate el să facă în locul meu un ”meeting report.”

Am luat din engleză cuvinte și le folosim prost. Confundăm la greu “a acomoda” și “to accomodate” (a asigura cuiva cazarea), “audienta” și “audience” (public), “support” și “support” (sprijin financiar). Traducem prin “a observa o lege” expresia “to observe a law” (a respecta o lege), pentru că ni se pare un verb cunoscut.

Nu contează cum vorbim, nu contează cât de prost combinăm limbile, important e să sune bine la ureche și să dăm impresia că știm engleză, chiar dacă nu știm corect limba română.

Ați înțeles ideea: uneori mi-e dor de George Pruteanu."

Am postat-o pentru că are dreptate...

La o discuție cu nepoții mei, acum adolescenți și engleziți, am auzit de folosirea cuvântului ASUMARE...ei utilizau cuvântul în loc de PRESUPUNERE. (cam în genul: îmi asum că se poate întâmpla ceva...echivalent că : presupun că se poate întâmpla ceva)

Assumption = Presupunere (fr. - engl)

Am căutat apoi înțelesul românesc în DEX-online (expuse pe scurt)

-Asumare, substantiv

Sinonime: angajare, arogare, asumat, luare asupra sa, preluare, răspundere.

-Asumat, adjectiv

Sinonime: arogat, luat asupra sa, promis.

-A asuma

a asuma vt [At: HASDEU, I. C. 57 / Pzi: asum, (îvr) ~mez / E: fr assumer, lat assumare] 1 A lua asupra sa. 2 A se angaja să îndeplinească ceva. 3 (Înv) A-și lua pentru sine ceva Si: a-și aroga. 4 (Flz) A presupune.

România Pitorească

Ieri la 14:27  · 

... o spune ... Andrei Plesu !!!

"Neologismele...

Secretarele nu-şi mai spun decât manager assistant. Cizmarii sunt designeri.

Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar vioaie.

Nici gând.

S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, iar cuvinte româneşti cât se poate de utile sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul limbii române, şi cu gramatica ei.

Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul la un sprit, înainte de a lua notă de trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul.

Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi.

Nu mai suntem hotărâţi să facem ceva, ci determinaţi.

Nu mai realizăm, ci implementăm.

Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie.

Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm.

Nu mai consimţim, ci achiesăm.

Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă.

Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must !!!

Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni.

Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm.

Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.

Nu mai avem frizeri si croitorese, avem hair stilisti si creatoare de fashion.

Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm inexpectaţiunea unui feed-back pozitiv.

Altfel, când ies din rol, îi auzi cu câte un neaoş şi superior "Hai să-mi bag ..." sau cu concluzia absolut academica : "Un c ... t !!!"

Motto :

"Ca sa intelegi ca esti prost, trebuie totusi sa-ti mearga mintea !!!" (Georges Brassens)

toamna de anul acesta...

Natura ne dă frumusețe, chiar dacă este efemeră, ce urmează o să fie altfel...

 

Poate noi am fost altfel?

 O dată cu vârsta vine și timpul la îndemână, mai poți gândi liber la diversele probleme pe care ți le pune în față viața și mai ales pe care pe care le-ai trăit. În anii 95, am fost într-un schimb de experiență în Suedia, am rămas de atunci cu o senzație, că acolo timpul trece mai încet, este mai multă liniște și mai puțin zbucium pentru activitățile cotidiene, totul se desfășura conform unui program care mergea parcă cu o încetineală, dar totuși cu oarecare precizie în atingerea scopurilor. Nimeni nu era stresat cu munca sau sarcinile avute și dialogurile erau pe măsura eforturilor depuse, molcome, cu un fel de politețe și mai puțin poruncitoare. Ce mai, suedezii nu erau stresați.  Peisajul contribuia pe deplin la acea atmosferă, era interesant pentru mine și cu un aflux de liniște și bună voie, să vezi pădurea de conifere care se învecina cu malurile golfulețelor și Marea Baltică...O excursie la un mic han aflat într-o pădure, am ajuns acolo cu un vaporaș, am mers la pas pe o cărare marcată preț de 10 minute, am ajuns într-un parc de testare a aptitudinilor de turist aflat în jurul clădirii hanului. Acolo personalul parcului nu îți permitea accesul la han dacă nu treceai trei probe (una de cățărat pe niște bușteni, alta de tras cu arcul la țintă și ultima de găsit un obiect ascuns în niște tufe de conifere), apoi trebuia să dai pe gât un pahar de șnaps cu gust de fragi și erai apoi liber să intri în local. Nu comentez meniul care a fost destul de simplu și fără pretenții, stropit cu vin roze (nu din belșug), dar suficient ca să bine dispună persoanele din grup. În localul respectiv mai erau și alte grupuri autohtone, interesant că la o anumită oră oamenii au început să cânte, frumos că și noi românii ne-am sincronizat (mai fon sau afon) și am impresionat asistența cu câteva cântece românești. S-a terminat totul cu aplauze. Și oamenii cântau, se legănau pe scaune și bănci, se veseleau și nu erau stresați de loc...Așa o mai fi și acum după atâtea controverse, o soluție pentru ei și noi, să fim mai disciplinați în colectivitate, ca subiect al binelui comun.

O postare cu adevăr ...a trăi pentru fală?

Gânduri scurte 48

Am postat un text, care nu-mi aparține, despre noi românii și cum ne integrăm în viața socială de actualitate, poate așa eram de când ne știm? Am găsit fraza: ...noi românii trăim pentru fală. Este o idee care o aveam și eu, așa că am căutat exemple despre semenii noștri conaționali. Mă gândeam la un anumit segment de-ai noștri care lucrează ca sclavii în străinătățuri, îndură multe privațiuni numai ca să trimită capital acasă. De ce? Să facă pe ulița natală o casă: Ce n-a văzut Parisul, dotată la ultimul răcnet ce exista la vremea banilor, unde locuiește să o întrețină o sărmană babă...Pentru ce? Bine înțeles că pentru fală! Conaționalii noștri mai oacheși, trimit capital provenit din te miri ce afacere sau furtișag, pentru investiții în locurile de baștină, unde apar peste noapte (cu autorizație sau nu) construcții mărețe, cu turnulețe sau mai recent cu coloane la intrare în stil de conac american...Pentru ce ? Pentru fală, că la ei o ierarhie se păstrează cu dovezi materiale, care dacă nu sunt...nu ești pe val și riști să o încasezi...Românul mai cocalar, chiar dacă stă la garsonieră confort 3, ia neapărat pentru a epata, un BMW mai nou sau mai vechi, dar așa să fie ca să vadă băieții că îmi merge bine...Pentru ce? Pentru fală, respectul se menține prin ce afișezi, și nu sunt suficienți mușchii prelucrați la sală, mai trebuie si alt ceva, un obiect sau o sculă pricopsită! Copii noștri, merg la scoală unde concurența este activă, cine are modelul de smartphone mai cool, cine vine cu mașina proprie și cu ce marcă, cine se îmbracă cu haine de firmă (chiar dacă sunt blugi făcuți ferfeniță). De ce este acest fenomen? Tot pentru fală...Un om de afaceri român, atunci când este pe val și prosperă financiar, cum arată cine este? Pune de o vilă, dacă se poate cu mai multe camere și dotări, pe care nu o să le folosească nimeni nici o dată, de mașini nu mai este vorba, să fie mărci cu renume pentru fiecare din membri al familiei care poate conduce. De ce face asta: pentru fală. Când este pe panta descendentă cu finanțele, intră în politică, că poate așa o mai drege busuiocul. De ce intră în politică? Tot pentru fală și mai devin și sfătos...Mai nasol este pentru românii care nu sunt în competiția pentru fală, aceștia mi se par foarte dezorientați...nu înșir categoriile sociale...

NB. Îmi vin în minte câteva dialoguri auzite pe parcursul vieții, tot românești, despre cineva apropiat, care nu voia să accepte un anumit ritual fără a avea puse în practică, indiferent de costuri, o serie întreagă de acareturi, daruri, pomeni  și obiceiuri locale. De ce? Răspunsul a fost: eu mi-s de fală în satul acesta ,nu pot să mă fac așa de râs...

Schimbare de gânduri cu vârsta...

 " L-am întrebat pe unul dintre prietenii mei care a trecut de 60 de ani și se îndreaptă spre 63. Ce fel de schimbare simte în el?*

* Mi-a trimis următoarele rânduri foarte interesante, pe care aș vrea să le împărtășesc cu voi....*

1) După ce mi-am iubit părinții, frații, soția, copiii, prietenii, acum am început să mă iubesc pe mine însumi.

2) Tocmai mi-am dat seama că nu sunt ′′ Atlas ". Lumea nu se odihnește pe umerii mei.

3) Am încetat să negociez cu vânzătorii de legume și fructe. La urma urmei, câțiva lei în plus nu îmi vor face o gaură în buzunar, dar l-ar putea ajuta pe săracul om să economisească pentru taxele școlare ale fiicei sale.

4) Plătesc taximetristul fără sa aștept restul. Banii în plus i-ar putea aduce un zâmbet pe față. La urma urmei, muncește mult mai greu decât mine

5) Am încetat să le spun bătrânilor că deja au povestit povestea asta de multe ori. Până la urmă, povestea îi face să meargă pe banda amintirilor și să retrăiască trecutul.

6) Am învățat să nu corectez oamenii chiar și atunci când știu că greșesc. La urma urmei, ideea de a face pe toată lumea perfectă nu este pe mine. Pacea este mai prețioasă decât perfecțiunea.

7) Ofer complimente în mod liber și generos. La urma urmei, este o îmbunătățire a stării de spirit nu numai pentru destinatar, ci și pentru mine.

Am învățat să nu mă deranjez de o cută sau de o pată pe cămașă. Până la urmă,personalitatea vorbește mai tare decât aparențele.

9) Mă îndepărtez de oamenii care nu mă prețuiesc. La urma urmei, ei s-ar putea să nu știe valoarea mea, dar eu știu.

10) Rămân rece când cineva joacă politica murdară ca să mă depășească în cursa de șobolani. La urma urmei, nu sunt șobolan și nici nu sunt în nicio cursă.

11) ) Învăț să nu fiu jenat de emoțiile mele. La urma urmei, emoțiile mele sunt cele care mă fac uman.

12) Am învățat că e mai bine să renunți la ego decât să rupi o relație. La urma urmei, ego-ul meu mă va ține departe, în timp ce în relații nu voi fi niciodată singur.

13) Am învățat să trăiesc fiecare zi ca și cum ar fi ultima. La urma urmei, s-ar putea să fie ultima.

14) Fac ceea ce mă face fericit. La urma urmei, sunt responsabil pentru fericirea mea, și mi-o datorez.

* Am decis să trimit acest lucru multora, pentru că de ce trebuie să așteptăm atâta timp, de ce sa nu putem practica asta la orice etapă și vârstă ...."

Sursa: Text preluat

rian 

5 roluri majore ale oamenilor în viețile noastre

 

Explicaţiile psihologului Laura Maria Cojocaru

Persoanele care ne înconjoară joacă un rol foarte important în viața noastră. Partea bună rezidă din faptul că nu suntem toți la fel și, astfel, ne putem îmbunătăți continuu învățând unii de la alții. În fiecare etapă a vieții, fiecare dintre noi avem câte un dar de oferit celor din jur, fie el conștient sau nu. Unii oameni care trec prin viața noastră ne pot fi mentori, alții pot fi îndrumați de noi. Pe unii îi numim prieteni pentru că petrecem mult timp împreună și ne împărtășim secretele, alții au alte roluri față de noi: membrii familiei, partener de viață, coleg de școală sau de serviciu etc.

În opinia cunoscutului psiholog român Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), atunci când suntem copii credem că toți cei care intră în viața noastră vor rămâne pentru totdeauna și, o parte din noi, continuă mereu să-și dorească asta. “Este firesc să ne dorim continuu feedback-ul celorlalți legat de faptul că suntem bine așa cum suntem. Acest feedback înseamnă atenție, acceptare, iubire, prietenie, iertare, recunoștință, susținere emoțională. Acceptarea faptului că, totul în viață se schimbă, deci și noi și ceilalți, duce la o adaptare mai ușoară la transformări și la a înțelege că viața este o bucurie, o binecuvântare”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Totodată, psihologul este de părere că oamenii din viețile noastre îndeplinesc 5 roluri: rolul convenabil, rolul situațional, rolul obligatoriu, rolul “îmi permite să fiu EU” și rolul “am nevoie”

1.    Rolul convenabil. Rolul convenabil este ceva care funcționează bine pentru toți membrii unui grup și are ca scop socializarea pe același subiect de interes. Implicarea variază de la plăcerea momentului, până la o legătură mai profundă emoțional și situațional. „Cei cu acest rol sunt cei pe care îi suni pentru un festival de muzică, cei pe care-i mobilizezi pentru a merge într-o excursie sau pentru o cafea în oraș. Este persoana pe o suni la orice oră din zi și din noapte pentru că știi că te va asculta/ajuta necondiționat, chiar dacă nu ați mai vorbit de o perioadă mare de timp. În general, ai deja în minte anumite persoane pe care le soliciți pentru anumite activități și socializezi cu aceiași oameni pentru anumite tipuri de evenimente. Aceasta este o strategie funcțională și sănătoasă a inconștientului de a fi eficienți, de a ne conserva energia și de a ne odihni și încărca ”bateriile” interioare în mod rapid și sigur. Este ceva care funcționează în mod natural și reciproc. Este posibil ca modelul de educație primit să ne condiționeze la a încerca să solicităm aceeași persoană pentru toate tipurile de contexte ale vieții. De aceea, recomandarea este să ne lărgim intenționat și conștient cercul de persoane astfel încât să nu epuizăm pe nimeni ca energie și timp și, astfel, să avem acces la cât mai multe lucruri noi de învățat”.

 

2.    Rolul situațional. “Rolul situațional este jucat de obicei de un coleg de școală sau de serviciu, o persoană prezentă ocazional într-un grup de prieteni etc. Unii oameni sunt prezenți în viața noastră doar la anumite ore din săptămână sau doar o singură dată. Este posibil să nu ne placă foarte mult să fim în preajma lor, însă contextul ne cere să petrecem ceva timp împreună. În plus, acea persoană poate deține niște răspunsuri legate de context sau poate aduce ceva nou. Situația poate fi reciproc benefică”.

 

3.    Rolul obligatoriu. “Nu ne putem alege familia, iar acest tip de relație este ”obligatorie”, deoarece nu ne putem schimba legăturile de sânge. Poate că nu ți-ai alege părinții ca prieteni dacă nu ai fi rudă cu ei, poate nu ai vrea să-l vezi pe fratele tău la fiecare Crăciun dacă nu ar fi fratele tău, poate nu ai ieși cu sora ta la cumpărături ca să-și aleagă rochia de mireasă, dacă nu ar fi sora ta etc. Relațiile pe care le stabilim cu familiile noastre sunt unice și individuale. Dacă te simți presat să te înțelegi și să interacționezi cu cineva, ar putea fi o relație ”obligatorie”. Situația poate fi benefică pentru toți cei implicați, dacă există suficientă iubire, iertare, acceptare, flexibilitate, comunicare, recunoștință, susținere emoțională. Dacă nu, situația poate deveni benefică acceptând – și de-o parte și de alta – că ne este mai bine să renunțăm la forțări”.

 

4.    Rolul “îmi permite să fiu EU”. Aceste persoane reprezintă ceea ce numim ”suflete pereche”. Sunt persoanele pe care noi le alegem și care ne aleg. Aceștia sunt cei cu care alegem să petrecem timp pentru că ne dorim cu adevărat, pentru că, alături de ei, simțim că putem să fim noi înșine. Poate fi un prieten, un coleg, ar putea fi desigur și un membru al familiei. “Fie că realizăm sau nu, devenim treptat ca aceia cu care petrecem cel mai mult timp. Începem să ne comportăm ca ei, să gândim ca ei, să arătăm ca ei, chiar să luăm decizii pe baza a ceea ce observăm la ei. Responsabili de acest lucru sunt neuronii oglindă, un set de neuroni ai creierului nostru care ne permit să învățăm prin imitare în mod inconștient, fără să percepem vreun efort. De aceea, este indicat ca aceste persoane ”de suflet” să fie persoane cu un mod de gândire pozitiv și motivant, să aibă exersate strategii de succes cel puțin într-un domeniu de viață sau, măcar, să aibă deschiderea și dorința de a învăța, de a evolua”.

 

5.       Rolul “am nevoie”. Oamenii sunt în viața noastră din diferite motive. Relațiile cu ei pot fi frustrante sau uimitoare. Realizarea și acceptarea faptului că, toată lumea joacă un rol diferit în creșterea personală poate fi extrem de benefică, mai ales atunci când oamenii nu acționează în felul în care dorim. “Propune-ți să observi, să înțelegi și să accepți rolul acestora în viața ta și ceea ce înseamnă ei pentru tine la nivel de lecții de viață. Caută să rămâi centrat pe felul în care, interacțiunea cu acea persoană te-a provocat să te descurci singur, să-ți asumi responsabilități, să dobândești noi cunoștințe, noi abilități, să te exprimi mai liber și mai sigur pe tine. Oamenii ”deranjanți” te mai pot învăța curajul de a îndepărta oamenii negativi din viața ta și renunțarea la relațiile care nu servesc creșterii tale. Modul în care răspunzi la comportamentul celorlalți se află în controlul tău! Poți alege să te plângi sau poți alege să crești Amintește-ți constant că oamenii din jurul tău au o influență critică asupra energiei, creșterii și probabilității tale de succes!”.