Scrisoare către fata mea

 

Scrisoare către fata mea,

Stau și mă gândesc retrospectiv, ce făceam acum 50 de ani în preajma Sfântului Nicolae, multe amintiri se pierd, eram destul de necopt pentru viață, dar a fost să am o mare bucurie. Era seara pe la ora 8, mamei tale Țuți, i-a venit sorocul să nască și trebuia să fie dusă la spital. Nu aveam telefon acasă în Bl.19 din 1 Mai, cobor la colțul străzii, unde era o cabină telefonică locală și sun după un taxi (erau cam rare pe vremea aceea),nu găsesc așa că o iau pe jos până la magazinul în construcție Cozia, acolo era o stație de taxiuri. Aștept aproape o jumătate de oră până apare primul taximetru, intrasem deja în panică că o să întârzii prea mult și nu știu cum mai este tânăra mamă. Vin cu mașina, o iau pe Tuți, care-și făcuse băgăjelul și o duc la Maternitate, acolo este preluată de niște asistente și eu sunt expediat acasă. Iau totuși numărul de telefon de la camera de gardă. Noaptea respectivă dorm cu întreruperi pentru că nu știam ce se întâmplă, la ora 7 cobor la telefon și sun la spital: „Este în travaliu, dar nu a născut încă” îmi spune o voce. Plec la Combinat la serviciu, lucram ca stagiar la Secția Monomer, acolo aveam telefon...Mai sun pe la ora 10 și primesc același răspuns. În jurul prânzului sun din nou: „Aveți o fetiță de 3,800 kg de nota 9, soția este mai bine acum”. La ora 16 vin de la Combinat cu trenul, iar de la gară merg direct la Maternitate, eram emoționat și fericit, acolo nu prea sunt lăsat să văd minunea născută, dar reușesc să o văd pe Tuți ,care nu se simțea prea bine pentru că avusese o intervenție chirurgicală la naștere, datorită mărimii copilului. Aflu că trebuie să mai stea la spital o săptămână. Zilele ce au urmat aflu informații pe telefon, de data aceasta putea fi chemată Tuți. Între timp apare la noi, mama soacră, iar eu cumpăr un coș mai mare de nuiele special pentru patul noilor născuți și o serie de scutece și hăinuțe de fetiță. În discuțiile avute cu Tuți în perioada cât era gravidă, puneam problema numelui noului născut, glumeam amândoi fiind chimiști, dacă este băiat să-l cheme Benzenel și dacă este fată să o cheme Chinona.

Pe 5 Decembrie 1971 s-a născut o fată în familia noastră tânără, care trebuia să fie înregistrată la Starea Civilă, numele care trebuia trecut în acte a provenit dintr-o discuție mai rapidă cu Tuți, ne-a plăcut la amândoi MINA și ca să respectăm o tradiție ortodoxă, sfântul cel mai aproape era Nicolae, așa că al doilea nume a ajuns: Nicoleta. (Bunica ta Maria a ținut mult la această tradiție).

Tații sunt de obicei întrebați, dacă sunt mulțumiți de genul copilului, răspundeam de fiecare dată fără fățărnicie: „Îmi iubesc fata pentru că este a mea, îmi place casa să-mi fie cu fete”.

Au trecut anii peste noi, în 1971 aveam 23 de ani, în 2021nici unul dintre noi nu mai avem anii care i-am vrea, să ne bucurăm de cei pe care-i avem și să sperăm că viața ne va face numai surprize plăcute.

La 50 de ani îți doresc să ți se împlinească toate gândurile bune și dorințele care să-ți aducă bucurie, să ai putere de muncă și constituție sănătoasă, să ai spirit tânăr mereu, ca să te poți adapta vremurilor. Multă sănătate, tata de prețuiește pentru ceea ce ești și te iubește, fata mea. La mulți ani!

                                                                                                  Tata Radu.

NB. După o perioadă mai lungă de timp, amintirile se cristalizează, dar nu neapărat legat de timpul real petrecut în perioada aceea, fenomenul este bazat de impresiile care le-ai avut în perioada respectivă care s-au întipărit în creier. Așa că orele, dacă nu ai vreo notiță undeva, pot să difere față de realitatea respectivă. După alte informații, se pare că ora nașterii a fost la 6 seara, deci ce mi-am amintit în scrisoare poate să apară desuet...Oricum după atâta timp realitatea este undeva la mijloc, iar textul devine literatură.