mi-a placut ce spun altii

Primul-Ministru Traian Băsescu şi guvernul său trebuie să plece!



Discursul nesabuit al lui Traian Basescu

1. Consideratii de natura politica.



1.1. Rar poti vedea atata lipsa de responsabilitate. Traian Basescu acuza opozitia ca timp de patru luni a blocat Guvernul, in urma motiunii de cenzura. Intai de toate, atunci cand un Guvern isi pierde sustinerea, de vina e Guvernul care a pierdut increderea si nu majoritatea care i-a retras-o. Democratia in care Parlamentul e de vina atunci cand Guvernul cade in urma procedurii constitutionale a motiunii de cenzura e doar o fantezie a lui Traian Basescu. Domnia-sa nu sufla, insa, nici o vorba despre faptul ca Romania nu a avut un Guvern cu depline puteri in perioada septembrie – decembrie 2010 nu din vina Parlamentului, ci din incapatanarea sa de a tine cu dintii ca, in timpul campaniei electorale, PD sa fie la guvernare si sa contribuie la realegerea sa.



1.2. Traian Basescu omite sa ne spuna ca a promulgat, in toamna anului 2008, legea privind majorarea cu 50% a salariilor cadrelor didactice, in ciuda avertismentelor detaliate, in scris, pe care i le-a prezentat Guvernul liberal. Mai mult decat atat, in mod iresponsabil, Traian Basescu a declarat atunci ca si celelalte categorii bugetare (medici, functionari publici etc.) au dreptul sa solicite revendicari similare.



1.3. Presedintele nu invoca nici o clipa slabiciunea actualului Guvern. Mai mult decat atat, nu pomeneste nimic de masurile care pot fi luate la nivelul superior al administratiei centrale. Nu recunoaste ca structura administratiei prezidentiale a fost triplata fata de mandatul lui Emil Constantinescu, ori ca numarul secretarilor de stat, cu toata cohorta de consilieri si clientela politica pe care o presupune, este dublu fata de angajamentul initial. S-ar putea renunta la Ministerul Lucrarilor Publice, care sa intre, impreuna cu Finantele, intr-un Minister al Dezvoltarii. S-ar putea renunta la Ministerul Comunicatiilor, care sa se transforme in agentie. S-ar putea comasa ministerele pentru politici publice (educatie, sanatate, munca) intr-unul singur. Ungaria are in prezent unsprezece membri in cabinet, pe acest model. Practic, presedintele arunca toata povara pe umerii bugetarilor.



1.4. Intr-o paguboasa traditie care tensioneaza societatea romaneasca chiar mai mult decat in anii ’90, Traian Basescu ataca unele segmente sociale, mizand pe faptul ca asta ii aduce simpatia altora, majoritare numeric. Separarea dintre sectorul de stat si cel privat, prin comparatia cu omul gras, care ar fi sectorul bugetar, care hapaie mancarea din fata celui vlaguit, care ar fi sectorul privat, este nedemna de reprezentantul politic al poporului roman. Presedintele nu trebuie sa uite ca, de pilda, sistemul de sanatate si cel de educatie, care impreuna alcatuiesc 60% din personalul bugetar, nu apartin doar sectorului bugetar, ci intregii natiuni. A vorbi despre medicii, profesorii si militarii romani ca despre un personaj colectiv hraparet, care traieste hulpav pe seama celorlalti romani, este una dintre cele mai nefericite figuri de stil, daca stil poate fi numit asa ceva.



2. Consideratii de natura economica.



2.1. Acest program de masuri a fost facut pe picior, fara nici un fel de studiu de impact. Reducerea peste noapte, cu zeci de procente, a veniturilor pentru peste 9 milioane de romani (bugetari, pensionari, someri, persoane cu handicap etc.) va avea efecte dramatice asupra cererii. Acest lucru va afecta imediat sectorul IMM-urilor, serviciile, industriile producatoare de bunuri inelastice la cerere, cum este industria alimentara. Acest set de masuri nu este, asadar, indreptat numai impotriva sectorului bugetar ci va avea un impact imediat asupra sectorului privat. Am luat act ca avertismentele noastre privind consecintele negative ale unor majorari de impozite si taxe au fost luate in consideratie, nu am dori, insa, ca in urma unor masuri pripite, discutia despre majorarea TVA ori despre eliminarea cotei unice sa fie reluata in viitorul apropiat.



2.2. Traian Basescu nu stapaneste corelatiile economice si cifrele sunt spuse la intamplare. Nu poti reduce, de pilda, cu 15% fondul de pensii numai pentru ca iti lipsesc 500 milioane de euro, caci asta ar insemna ca tot fondul de pensii e de numai 3,3 miliarde de euro, ceea ce e foarte departe de realitate, fondul de pensii fiind mult mai mult decat dublul acestei sume. Tot la intampare sunt mentionate si cifrele privind contributia fiscala a agriculturii.



2.3. Lipsa oricarei evaluari economice a acestor masuri este nepermisa, pentru o strategie de asemenea amploare. Ar trebui sa stim care este impactul acestor reduceri masive de venituri asupra administratiei locale, beneficiara in proportie de peste 80%, a impozitului pe venit. Ar trebui cunoscut impactul asupra bugetelor sociale a reducerilor masive de contributii sociale si a cresterii cu peste 100 000 a numarului de someri. Ar fi trebuit cercetat impactul economic al reducerilor de subventii (productia de huila, de apa grea, dezafectarea minelor de neferoase, izolarea iazurilor de decantare, crearea depozitelor de deseuri radioactive, riscul ca mari orase, in primul rand Bucurestiul, sa ramana fara agent termic etc.).



2.4. Modul in care economia naturala din agricultura este tratata drept evaziune fiscala este penibil. E drept ca multe din subventii nu se reintorc sub forma de impozite. Dar acesta e rezultatul unui process de faramitare a terenurilor, rezultat in urma reformelor anilor ’90. Taranii abia produc pentru subzistenta, chiar daca au surplus nu au unde si cui sa-l vanda, din cauza slabei mecanizari agricole, productiile sunt adesea de slaba calitate si ineficiente. A-i transforma pe tarani in evazionisti este o acuza odioasa.



2.5. Lipsa de viziune si ezitarile acestui Guvern ne-au adus in aceasta situatie. Aceste carente persista si in mesajul “primului ministru” Traian Basescu. Luarea unor masuri care maresc somajul, scad veniturile si restrang pietele, fara crearea unor oportunitati de relansare economica nu vor avea decat efectul de a croniciza criza si nu de a o stopa.



3. Considerente de ordin social



3.1. Aceste masuri vor afecta, in cea mai mare parte, persoane cu venituri aflate la limita subzistentei (someri, pensionari, persoane cu dizabilitati). Impactul social va fi urias.



3.2. Practic, reducerea cu 25% a veniturilor bugetarilor, in mod nediferentiat si pentru toata lumea, cum zice ministrul finantelor, echivaleaza cu reducerea veniturilor nete ca si cum s-ar introduce, la veniturile bugetare actuale, un impozit pe venit de 37%.



3.3. Cat despre Legea pensiilor care se dezbate acum in Parlament, ea devine inutila in urma declaratiilor presedintelui.



3.4. Masurile de austeritate luate de un Guvern care este cel mai instarit, daca luam in considerare declaratiile de avere, din 1990 incoace, surprind prin cinismul lor. Traian Basescu vorbeste de un minus de 500 milioane de euro la bugetul de pensii , dar nu ne spune cat a costat campania sa electorala si cate investitii au fost deturnate pentru ca sumele acestea sa ajunga pe mana agentilor sai electorali din PD si nu numai.



3.5. Faptul ca ministrul Muncii habar nu avea de declaratiile lui Traian Basescu si ca purtatorul de cuvant al MMPS marturisea, dupa declaratii, ca nu s-a discutat asa ceva cu FMI arata cat de superficiala si de disperata a fost abordarea presedintelui.



3.6. Aplicarea acestor masuri necesita modificari de acte normative. Acestea vor fi, cu siguranta, atacate in instantele constitutionale si jurisdictionale. Exista posibilitatea ca justitia sa accepte solicitarile contestatarilor.



3.7. Faptul ca aceste masuri au fost luate fara o minima consultare cu partenerii sociali, fara a fi insotite de un pachet de masuri stimulative pentru investitii care sa ofere un orizont de timp pana cand curbele de sacrificiu vor fi mentinute, vor duce la un lant de miscari greviste care vor adauga crizei economice o criza sociala care risca sa se transforme in dezordine sociala.



CONCLUZIE





Presedintele Traian Basescu vorbeste despre 9 milioane de romani ( salariati bugetari, pensionari, someri, alte categorii de persoane beneficiare de programe de asistenta sociala) in termeni insultatori, ignorand necesitatile si sentimentele acestora, de parca s-ar adresa unui popor de hartie, fara nume si fara chip. Felul in care, prin comparatii deplasate, sunt insultati profesorii, medicii, agricultorii, intregul sector bugetar al carui cap este, in fond, chiar presedintele, cel mai mare beneficiar al “obezitatii” pe care o incrimineaza, este incalificabil.



Partidul National Liberal considera ca cei care apreciaza aceste miscari ca fiind de dreapta se inseala amarnic. Superficialitatea, lipsa de responsabilitate, incapacitatea de a oferi o perspectiva pe termen mediu , lipsa de viziune strategica in dezvoltarea sectorului privat si in imbunatatirea colectarii fiscale, somajul si contractia pietelor nu pot fi socotite masuri de dreapta. A discuta numai in termeni de urgenta si de austeritate, fara a responsabiliza Guvernul care ne-a adus in aceasta situatie este imoral si pagubos.



Unde este programul de relansare economica in contraponderea acestor curbe de sacrificiu, cele mai severe din toata istoria romanilor? Unde este primul bilant al maretei strategii prezentata de Emil Boc la 1 februarie in fata Parlamentului? Dar, la urma urmei, unde este Emil Boc insusi, inca prim-ministru?



Intelegem ca Traian Basescu face toate acestea pentru a-si pune Guvernul la adapost si de a milogi putina incredere din partea FMI. Din pacate, acest set de masuri pripite si , prin modul in care au fost anuntate, insultatoare pentru poporul roman, nu vor duce la o crestere a autoritatii guvernamentale, ci la o criza acuta de autoritate. Este doar reactia unor oameni panicati, buimaciti, daca nu de-a dreptul speriati.



Acest Guvern, cu sau fara primul sau ministru ”en-titre” care este Traian Basescu, trebuie sa plece!