Vin rușii?

text preluat 

VIN RUŞII!

Aşa, şi? Ruşii se duc unde vor ei, că d-aia sunt ruşi. Tot înainte, tavarisci! Dar ce să caute, dom’le, rusu’ în munţii noştri? Pîrtii de schi? Sunt puţine, proaste, aglomerate şi, în unele locuri, mai scumpe decît în Alpi sau Dolomiţi. Aur? I l-am trimis noi, frumos ambalat şi modelat, să nu se mai izmenească el cu extragerea, transportul şi prelucrarea. Lemne? Geme taigaua sub povara crengilor. Sare? Păi ce? Condamnaţii-ortaci din Siberia să rămînă fără serviciu? Petrol şi gaze? Hă, hă... Băutură? Poate doar cei din regiunea de nord-vest, fostă provincie imperială, deh, să-l servească corespunzător, noi, restul, cu ţuica noastră strămoşească mai mult îl enervăm. Femei? Ehee, feţii moşului, or fi şi ale noastre frumoase, nu zic nu, din contră, dar hai să fim bărbaţi adevăraţi şi să recunoaştem că privim cu jind în zare, spre Soare-răsare, la bălana Svetlana, la bruna Alyona şi tragem nădejde la roşcata Nadejda.

Marota asta a invaziei ruse e o vrăjeală ieftină şi răsuflată, pe care mass-media autohtonă o exacerbează din lipsă de idei bune. Căci la idei proaste suntem greu de învins. Acum, în secolul 21, s-a schimbat procedura războiului cotropitor. La ce costuri implică menţinerea unor trupe de ocupaţie în stare de combativitate, e mai ieftin să închizi robinetul de gaz. Or fi ruşii mujici, dar ăi de-i conduc îs deştepţi la cap, şi-au dat seama că prin şantaj energetic şi atacuri informatice cîştigă mai mult şi mai repede decît cu bombardeaua. Dacă facturile la gaz rămîn balşoi şi rămîi cu mîna la inimă atunci cînd îţi citeşti soldul contului pe aifon, ce rost mai are să iroseşti vieţi omeneşti şi rublele pe folosirea de tehnică militară? O ţară înfrigurată şi cu conturile bancare hackerite dansează cazaciocul după cum i se cîntă online.

În mai se împlinesc şapte’şapte de ani de cînd Europa n-a mai avut de-a face cu distrugeri, foamete şi mizerie continentală. Bătăliile din spaţiul ex-iugoslav au fost doar hîrjoneli între căţelandrii, dulăii cei mari au privit aşezaţi comod pe labele din spate, care cu nepăsare, care cu dezinteres, la atrocităţile întîmplate acolo, iar cînd le-a venit lor bine au mai hămăit de-a drepturile omului şi le-au dat cîte o labă peste bot celor mai incisivi. Europenii din Schengen s-au învăţat cu binele, cu huzurul şi trai-neneacă pe munca altora, le e greu să accepte că stilul lor de viaţă se poate schimba radical. În rău sau foarte rău şi vor fi nevoiţi să pună osu’ la treabă, după atîţia ani de frecat mouse-ul prin birouri climatizate pe remuneraţii nesimţite. Atîta amar de pace a moleşit spiritul combativ al armatelor europeneşti. S-au mai dezmorţit unii prin zone îndepărtate de Bruxelles, să nu perturbe liniştea catedralelor gotice, cu inamici facili şi-au cîştigat nişte victorii mincinoase, să-şi poată justifica diurnele şi costurile operaţiunilor.

Eee, dar acum s-a schimbat opozantul. În nemernicia lor, bruxelezii şi americanii au zgîndărit cu băţul prin gardul fostei cortine de fier şi-au scos din hibernare ursul rusnac. Şi, iaca poznă, ursul şi-a adus aminte că e flămînd, puternic şi că n-a avut oprelişti să-şi caute hrana acolo unde a vrut. Aşa că pensaţii şi cremuiţii din cancelariile occidentale s-au cacarisit în blugii lor mulaţi cu vedere la gleznă cînd au realizat că ursul ăla, neepilat şi cu ghearele nelăcuite, chiar are de gînd să-şi mărească spaţiul vital şi că nu mai acceptă ca alţii să se înfrupte din fragii, murele şi stupii din bîrlogul lui la preţurile pe care le vor ei, în detrimental ursuleţilor proprii. Acum s-a ridicat în două labe şi priveşte în zare la cei ce i-au deranjat hibernarea. Fiind masiv impune frică, iar frica, se ştie, te face sa acţionezi pripit şi iraţional. Ce alişveriş are Jimmy din Nebraska şi Fritz din Garmisch-Partenkirchen cu păruiala dintre pravoslavnicii ruşi şi ucrainieni? Oricum ei de vre-o 8 ani se caftesc pe unde apucă, lasă-i în durerea lor, pîn’ la urmă o dau la pace, hai mai bine să vedem cum facem să plătim facturile la buleftrică, că idioţii ăştia de politicieni ne-au băgat în ditamai căcatu’ cu energia lor verde şi maşinile lor electrice.

Dar un moment vă rog, s-a trezit (căci de deşteptat nu poate fi cazul) Iohănnică din somnolenţă şi i-au zis ţucălarii că e groasă cu ruşii, c-aşa le-au zis lor americanii şi-a venit şi-o depeşă de la Bruxelles. Bărbat hotărît, Klausică s-a aşezat mai bine în perne şi-a chibzuit adînc. O mai fi chibzuind şi acum dacă nu venea doamna Carmen, săru’ mina, doamnă, să-l scoată în scatoalce din iatac şi să-l oblige s-o ia in mînă. Problema rusească. Aşa că şi-a chemat slujitorul şi l-a luat tare:

- Ia zi, cătană, e belită?

- Toarşu’ comandant suprem, permiteţi să raportez: cam e! Da’ nu vă îngrijoraţi, la ce armată avem noi şi cum e comandată, dacă ne străduim în două zile ne lăsăm cuceriţi. Ne-am gîndit că e mai bine aşa, să nu sufere prea tare populaţia, decît un război lung şi costisitor cu pierderi umane şi materiale imense, mai bine o înfrîngere rapidă, scăpăm mai ieftin, căci rezultatul tot ăla e. N-aţi văzut ce s-a ales de Siria dacă s-au bătut ca chiorii atîta timp?

- Scheisse, zici că o să-mi ia Putin preşedinţia? Şi eu ce mă fac?! Dar ce pu... şca mea fac generalii ăia ai tăi? De fapt ai mei, că numai eu am făcut o droaie.

- Ştiţi... ăia mai bătrîni au ieşit la pensie, ăştia tineri cu doctoratele lor... ne-am sfătuit şi-am zis că decît o moarte eroică, mai bine o pensie îndelungată.

- Şi NATO, UE, mumia aia de Biden ce-au zis? Că la cît bănet le-am dat ar trebui să ne ajute!

- Ajută-n paştele mă-sii! Mă scuzaţi, să trăiţi! Nici în cur nu-i doare de noi, lor să le fie bine, cică noi am mai fost sub ruşi şi n-am murit, românu-i şmecher, se descurcă el.

Rîdem, glumim, dar reaşezarea asta a forţelor în spaţiul european nu va lăsa România neatinsă. Nu cred că pînă la urmă se va ajunge la un război pe stilul clasic, beneficiile învingătorilor s-ar putea să fie mai mici decît pagubele suferite, dar distrugerile vor fi catastrofale, iar Putin n-are stofă de Pirus. Din păcate, România, cu toată apartenenţa ei la NATO, se găseşte la o aruncătură de rachetă de bazele ruseşti, să sperăm că la Deveselu (mai) au suficientă motorină.

În definitiv “...ce e scris şi pentru noi, bucuroşi le-om duce toate...”. Nu-mi rămine decît să sper că Serghei-ul de serviciu din ziua atacului asupra Bucureştilor să fie negustat, să nu i se înceţoşeze privirea pe monitor cînd ghidează racheta, şi să nimerească Casa Poporului, nu Catedrala de lîngă, teoretic tot a poporului, căci s-ar alege praful de munca şi bănişorii civilimii române, spre marea întristare a preafericirii sale, şi ne rămîne neamul nemîntuit.

Hai noroc, că sănătate au avut şi ăia de pe Titanic care n-au mai prins locuri în bărci!