Oamenii albaștrii

 

Gânduri scurte de Piloți

Oamenii albaștrii

Unele amintiri devin istorii plăcute după ce a trecut un număr suficient de ani, dar câte coșmaruri și gânduri neplăcute au creat la momentul respectiv. Eram încă la Piloți, când în magazia în care depozitam buteliile de 1t de fosgen, mai aveam un stoc de butoaie metalice cu o substanță, cumpărată pentru niște experimentări, care nu s-au mai efectuat de mult timp  și care devenise o problemă ! Butoaiele se corodaseră și apăreau pe alocuri cristale albăstrii, care erau deja foarte toxice la atingere, partea neplăcută era că aceste cristale sublimau, iar vaporii rezultați erau toxici. Era paracloranilina (4-Clor-anilina CAS 106-47-8 | 802613 (merckmillipore.com) . Trebuia luată o decizie: ce facem  pe moment și ce facem după? Împreună cu conducerea Centrului de Cercetări am hotărât să facem reambalarea  conținutului din butoaie ,pentru a putea să le ducem la distrugere ulterior. Cine face reambalarea și cum? Am făcut un plan de atac și am reușit să găsesc câțiva operatori curajoși, care erau dispuși pentru așa ceva. La vremea respectivă, singurul costum de protecție complet izolant era era cel de la pregătirea premilitară ALA. Un costum de cauciuc complet + masca de gaze tip cagulă, le-am luat cu împrumut de la magazia ALA a Combinatului, erau pline de talc și nefolosite de câțiva ani buni, am spus că decât nimic sunt foarte bune...Echipa formată din 6 operatori urma să lucreze echipată cu acest costum și câte trei interveneau timp de 30 minute și apoi se schimbau cu alți trei. Produsul era solid cristalin albastru. Aceștia trebuiau să scoată sacii cu produs din butoaiele corodate, să-i pună în alți saci și apoi în butoaie noi, care se închideau mai etanș. Operația a durat cam 24 ore , împărțite câte 6 ore pe zi , timp de 4 zile. Cu toate măsurile de precauție și cu tot echipamentul de protecție de atunci, după terminarea programului de lucru operatorii ieșeau cu pielea albastră din costumul izolant. Șocul a fost mare după prima zi pentru că nu știam ce se va întâmpla în continuare și dacă pielea își revine. Responsabilitatea pentru șefi era mare, norocul a fost că grupul de operatori era format din oameni fără frică, curajoși și atașați colectivului din care făceau parte. Reacția mea, după ce am văzut oamenii albaștrii, să renunț la operație. Mă vedeam deja dând declarații la Securitate. Din fericire nu a fost decât o reacție a corpului temporară, știu că am dat recuperare întregii formații timp de trei zile, după terminarea operației. A mai durat un an până să găsesc o firmă dispusă să preia chimicalele și să le distrugă, după aceea nu știu ce s-a mai întâmplat cu substanțele respective, oamenii mei erau sănătoși!