Idei despre români...

https://www.youtube.com/watch?v=rHUqRMQSQ-s&feature=youtu.be 

A vorbi frumos...

 

Gânduri scurte 14

A vorbi frumos...

Suntem în perioadă de criză, sanitară, economică, electorală, individuală, relațională și de comunicare, mă gândeam ce ne împiedică să vorbim frumos. Mai umblu pe internet, dar și mai relaționez comunicativ cu alte persoane, ceea ce mă pune pe gânduri este limbajul folosit ca să exprime trăirile fiecăruia sau chiar personalitatea, indiferent de vârsta sa. Abundă adjective, invective sau alte formulări de prost gust, jignitoare uneori, ca să se exprime ce? Ce s-ar putea obține dacă orice postac sau interlocutor ar folosi o limbă adecvată sau chiar ar vorbi frumos, credeți că nu ar reuși să-și atingă același scop. Fiți blânzi cu limba voastră vorbită și toleranți cu ceilalți, iar dacă reușiți să convingeți, atunci sigur ați mai făcut un pas spre a fi uman...

Și acum despre limbă, conform DEX internet...pentru cei care nu cunosc amănunte, care ar putea ajuta să se reacționeze altfel...

LIMBA, limbi, s. f. I. Organ musculos mobil care se afla in gura, servind la perceperea gustului, la mestecarea si la înghițirea alimentelor, la om fiind si organul principal de vorbire. ◊ Expr. A-si înghiți limba = a) a manca cu pofta; b) a se abține de a spune ceva nepotrivit; c) a fi foarte tăcut. A alerga (sau a umbla) după ceva (sau după cineva) cu limba scoasă = a căuta cu orice preț sa obțină sau să găsească ceva sau pe cineva de care are mare nevoie. A scoate (sau a-i ieși) limba de-un cot = a) a-si pierde respirația, a gâfăi ; b) a munci mult, a fi foarte ostenit. A avea limba de aur = a avea darul de a vorbi frumos, elocvent. A fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos, prietenos, amabil. A avea limba lunga sau a fi lung de limba (sau limba lunga) = a vorbi prea mult, a fi flecar. A avea mâncărime de (sau vierme la) limba = a fi limbut, a nu păstra o taina. A fi slobod la limba (sau limba sloboda) = a spune multe cu sinceritate și fără prudență, a spune si ce nu trebuie. A-si scurta limba = a vorbi mai puțin. A scurta (sau a tăia, a lega) limba cuiva = a opri, a împiedica pe cineva să vorbească. A prinde (la) limba = a căpăta curaj, a începe să vorbească. A i se lua (sau a-i pieri, a i se încurca, a i se îngroșa cuiva) limba sau a nu avea limba (de grăit) = a nu avea curajul să vorbească. A-si pune frâu la limba sau a-si tine (sau baga) limba (in gura) = a se feri de a spune ceea ce nu trebuie, a tăcea. (A avea) limba ascuțită (sau rea, de șarpe) = (a fi) răutăcios, malițios in tot ce spune. A înțepa cu limba = a fi ironic, a batjocuri. A trage pe cineva de limba = a descoase pe cineva, a căuta sa afle tainele cuiva. A fi cu doua limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, fățarnic, prefăcut. A-și musca limba = a regreta ca a vorbit ceea ce nu trebuia. A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) pe limba = a nu-si putea aminti pe loc de ceva cunoscut. 

II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprima gândurile, sentimentele si dorințele; limbaj, grai. 2. Limbajul unei comunități umane, istoric constituita, caracterizat prin structura gramaticala, fonetica si lexicala proprie. ◊ Limba comuna = a) stadiu in evoluția unei limbi, anterior diferențierii dialectale; b) koine. ♦ Fel de exprimare propriu unei persoane, in special unui scriitor. 3. Totalitatea altor mijloace si procedee (decât sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor idei si sentimente. Limba surdomuților. 4. (Înv. si reg.) Vorba, cuvânt; grai, glas. ◊ Expr. Cu limba de moarte = ca ultima dorință (exprimata pe patul morții). A lega pe cineva cu limba de moarte = a obliga pe cineva (prin jurământ) să-ți îndeplinească o ultima dorință, exprimata înainte de moarte. 5. (Înv.) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice. 6. (Înv. si arh.) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limba; popor, neam, națiune. 

III. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seamănă formal sau funcțional cu limba (I). 1. Bara mobila de metal, agățată în interiorul clopotului, care, prin mișcare, lovește pereții lui, făcându-l sa sune. 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului. ♦ Pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal, de os, de material plastic etc. care înlesnește încălțarea pantofilor; încălțător. 4. Bucata de piele, de pânza etc. lunga si îngusta, care acoperă deschizătura încălțămintei in locul unde aceasta se încheie cu șiretul. 5. Lama de metal a unui cuțit, a unui briceag etc. 6. Flacăra de forma alungita. ♦ Fâșie de lumină care străbate întunericul. 7. Fâșie lunga si îngusta de pământ, de pădure etc. 8. Deschizătură, gura lăsată la cotețul de pescuit. 9. Compuse: (Bot.) limba-apei = broscariță; limba-boului = planta erbacee acoperita cu peri aspri si țepoși, cu flori albastre, roz sau albe (Anchusa officinalis); limba-cucului = a) feriga mica cu rizom scurt si târâtor, de obicei cu o singura frunza penata compusa (Botrychium lunaria); b) planta erbacee cu flori de culoare albăstruie-liliachie, care creste in regiunile subalpine (Gentiana bulgarica); limba-mielului (sau mielușelului) = planta erbacee acoperita cu peri aspri, cu flori albastre sau albe; arăriel (Borago officinalis); limba-oii – a) planta erbacee cu frunze dințate si spinoase, cu flori purpurii, care creste prin locuri umede si mlăștinoase (Cirsium canum); b) mica planta erbacee cu frunzele dispuse in rozeta si cu flori roz grupate in spice (Plantago gentianoides); limba-peștelui = planta erbacee cu frunzele verzi-albastrui si cu flori violete (Limonium vulgare); limba-soacrei = nume dat mai multor specii de plante înrudite cu cactusul, cu tulpina spinoasa si flori roșii, albe sau galbene; limba-șarpelui = feriga mica cu rizomul lung, cu o singura frunza, de forma ovala, răspândită prin locurile umede, prin tufișuri si păduri (Ophioglossum vulgatum); limba-vrabiei = planta erbacee cu tulpina dreapta, cu frunze lanceolate si cu flori mici, verzui (Thymelaea passerina); (Iht.) limba-de-mare = peste marin cu corpul oval si asimetric, cu ambii ochi situați pe o singura parte (Solea nasuta). – Lat. lingua.

Sfântul Mina

  

Sfantul Mina, ocrotitorul celor pagubiti

                                

Mina este praznuit de ortodocsi pe 11 noiembrie, iar romano-catolicii il serbeaza pe 24 noiembrie. Este sfantul care ii ocroteste pe pagubiti, se arata grabnic ajutator celor nedreptatiti in procese si celor ce au pierdut ceva sau au fost inselati. Mii de oameni, fiecare cu durerea pierderii a ceva, sunt prezenti indeosebi pe 11 noiembrie, la Biserica "Sfantul Mina" din Bucuresti, cu credinta ca vor recapata ce-au pierdut daca se roaga la moastele mucenicului Mina.

Sfantul Mina este de origine egipteana. S-a nascut in apropiere de Memphis, stravechea capitala a faraonilor. A trait in timpul imparatilor romani Diocletian si Maximian. Ramane orfan pe cand era copil. Tatal i-a murit cand avea 11 ani, iar mama sa a murit la doar trei ani dupa acesta.

Sfantul Mina leapada haina de ostas si imbraca haina pustincului

Sfantul Mina ajunge in armata imperiala, insa, pe 23 februarie 303, cand Diocletian a emis primul edict de persecutare a crestinilor, paraseste armata si se retrage in desert, dedicandu-se vietii ascetice. Dupa putin timp, Dumnezeu i-a dat puterea de a face minuni.

In vremea petrecuta in pustiu l-a intalnit pe Sfantul Macarie Egipteanul care i-a spus: "Ce cauti Mina, de unul singur, intre cer si pamant? Locul tau este printre oameni, ca acestia sa ia aminte la cuvintele si faptele tale. Daca ai schimbat o haina de ostas cu alta, atunci sfarseste pe campul de lupta, ca sa inviezi ca un invingator fara sabie".

Prezent in Cotyaeum la celebrarea unei sarbatori pagane, marturiseste fara ezitare ca este crestin. Este luat de soldati si dus inaintea prefectului Pyrrhus. Pentru ca a refuzat sa se lepede de credinta in Hristos, i s-au taiat mainile si picioarele, apoi capul.

Moastele Sfantului Mina

Incepand din anul 1874, biserica "Sfantul Mucenic Mina" din Bucuresti pastreaza fragmente din moastele Sfantului Mina. Ele au fost aduse de la Manastirea "Sfantul Mina" din Egipt si puse intr-o racla executata in anul 1941, cu sprijinul arhiereului Veniamin Pocitan. Mentionam ca moastele Sfantului Mina sunt prezente intr-o noua racla, sfintita pe 9 noiembrie 2011 de Patriarhul Romaniei.

Credinciosii se pot inchina la moastele Sfantului Mina si in Catedrala mitropolitana din Iasi. In aceasta Catedrala, printre moastele celor 32 de sfinti, se afla si un fragment din moastele Mucenicului Mina.
Si in Biserica "Sfantul Mina" din cartierul Obcin (Suceava) sunt prezente doua fragmente din moastele Sfantului Mina. Ele au fost aduse din Grecia, in august 2001, de catre Arhiespicopul Sucevei si Radautilor.

Orasul Sfantului Mina - unul din cele mai vestite locuri de pelerinaj

Potrivit traditiei, trupul sfantului a fost luat de sora sa, si impreuna cu cativa soldati l-au dus la Alexandria pentru a fi pus intr-o biserica. In momentul in care persecutia impotriva crestinilor a incetat, un inger i s-a aratat Patriarhului Atanasie al Alexandriei, spunandu-i sa ia trupul Sfantului Mina si sa-l duca in Desertul de Vest. La cativa kilometri de Alexandria, la marginea Lacului Mariut, camila care ducea trupul sfantului, nu a mai vrut sa se miste, chiar daca a fost fortata de crestini sa mearga mai departe. Au interpretat acest lucru ca pe un semn de la Dumnezeu si au ingropat trupului Sfantului Mina in acel loc.

Multa vreme nu s-a stiut nimic de trupul Sfantului Mina, pana cand locul in care a fost inmormantat a daruit vindecare in mod miraculos unui pastor si turmei sale bolnave. Din Sinaxarul etopian aflam: "Si Dumnezeu a vrut sa arate locul trupului Sfantului Mina. Si era in acel desert un anume pastor, si intr-o zi o oaie care suferea de boala scabiei s-a dus in acel loc si s-a scufundat in apa micului izvor din apropierea locului si s-a rostogolit prin el si s-a vindecat pe loc. Si cand pastorul a vazut lucrul acesta si a inteles miracolul s-a minunat peste masura. Si dupa aceea obisnuia sa ia praf de pe acel altar si sa-l amestece cu apa si sa il puna pe oi si daca erau bolnave de scabie erau vindecate pe loc. Si obisnuia sa faca asta tot timpul si astfel ii vindeca pe toti care veneau la el".

Locul a devenit atat de cunoscut, incat si fiica imparatului Constantin cel Mare a fost vindecata aici de lepra.

In urma acestei minuni, Sfantul Mina i s-a aratat in vis imparatului si i-a descoperit ca in acel loc se afla inmormantat trupul sau. Ca multumire, imparatul va construi o biserica, in care a asezat racla cu moastele Sfantului. Asa va lua nastere orasul Sfantului Mina, unul din cele mai vestite locuri de pelerinaj din lume. Mentionam ca sunt cateva versiuni care il inlocuiesc pe Constantin cu imparatul de la sfarsitul secolului al V-lea, Zeno.

https://www.google.co.uk/maps/place/St.+Mina+Monastery/@30.8589413,29.6587546,2536m/data=!3m1!1e3!4m12!1m6!3m5!1s0x145f6277a453bcc3:0x339fbe1e232c9be5!2sSt.+Mina+Monastery!8m2!3d30.8515642!4d29.6661035!3m4!1s0x145f6277a453bcc3:0x339fbe1e232c9be5!8m2!3d30.8515642!4d29.6661035

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Mina

https://www.youtube.com/watch?v=-E449yUk1kM

http://arhiepiscopiaramnicului.ro/acatiste/acatistul-sfantului-mare-mucenic-mina

 

Jurnal de carantină 2025 I

 

Jurnal de carantină 2025

LUNI, 27 APRILIE 2020

E al cincilea an de carantină. Probabil e aprile. N-am de unde să știu clar de când s-au interzis calendarele și foarte bine că le-au interzis. Socotitul timpului dădea o stare neplăcută de așteptare, și stările neplăcute scad sistemul imunitar. Atât așteaptă virusul.

*

Sigur nu e marți, pentru că l-am întrebat pe vecinul de la P2, et4 balcon colț stânga ce zi e și a zis că e marți. Mă urăște și dacă zice că e marți, sigur nu e marți.

*

Au zis la televizor că virusul a suferit din nou mutații și atacă oamenii cu temperament rebel, de aceea vor fi identificați și duși în centre speciale de carantină. Ce bine că nu sufăr de asemenea deviere periculoasă de comportament. Sper să îi salte repede până nu infectează și pe alții.

*

Milițienii îl bat în fața blocului de o oră pe vecinul de la unu. Eu i-am zis să scrie pe declarația de dus gunoiul în detaliu ce tip de gunoi duce, dar el a zis că nu contează. Uite că contează. Așa îi trebuie, dacă nu își ia responsabilitățile în serios. De unde să știe bieții milițieni dacă se îndrepta spre tomberonul de menajer sau spre cel de reciclabile?

*

Au zis la televizor că perioada de carantină se va termina foarte curând. Asta cred că înseamnă maxim 2-3 ani. Sunt atât de fericit încât mă duc pe balcon să cânt imnul.

*

Voiam să cânt doar prima strofă dar P2 et4 a scos telefonul să mă filmeze așa că l-am cântat cap coadă, sperând că o să-l pună pe net să vadă toți cetățenii ce atitudine pozitivă am. La final mi-a arătat că nu mă filma și doar se prefăcea că mă filmează ca să-mi dea emoții. Măcar cumva le-am dat avânt milițienilor să-l bată mai cu spor pe vecinul de la unu. Mă bucur că ajut corecția de atitudini periculoase. Dacă nu erau oameni ca vecinul, care să nu ia declarațiile în serios, ieșeam de mult din carantină.

*

Se întâmplă ceva foarte distractiv într-un balcon de la C6, fațada vestică. Nu am nici o fereastră bună în direcția aia dar P2 et4 are și îl văd cum se uită și râde de vreo oră. Râde de-i dau lacrimile. Mă uit la el și, din fericire, nu îmi pot imagina ce poate să vadă de îl împlinește în așa hal. Imaginația bogată a fost depistată de anul trecut a favoriza boala și mă bucur că nu sufăr de asemenea deviere periculoasă de personalitate.

*

M-am aplecat peste balcon să văd ce se întâmplă la C6 și am căzut din balcon. Din fericire mi-a amortizat căderea copacul din fața blocului și vecinul de la unu, care încă zăcea într-o baltă de urină. Milițienii de serviciu, înțelegând că a fost un accident, m-au bătut foarte moderat. Am doar o mână ruptă și mi-o pot trata singur acasa. Bine că nu m-au dus la spital. Nimeni care ajunge la spital nu se mai întoarce acasă.

*

Cu toate că am o mână ruptă, am aplaudat înainte de culcare muncitorii esențiali, cei care ne livrează mâncare la ușă, ne asigură curent, gaz, internet și apă: tot ce are nevoie un om modern ca să nu iasă din casă. Și evident doctorii și polițiștii. Ei sunt adevărații eroi. E important să ții o atitudine pozitivă, pentru sistemul imunitar.

Jurnal de carantina II

 

Jurnal de carantină 2025 (II)

MARȚI, 28 APRILIE 2020

Astăzi o să fie o zi proastă. La 3.43 l-am auzit prin perete pe vecinul de la etajul 1 tușind. N-am mai putut să dorm din momentul ăla. Sper că s-a înecat cu mâncare sau apă și de-aia a tușit. Doamne-ajută să nu-l taie iar tușitul că o încurcăm toți.

*

A venit coletul! În sfârșit! Nu pot spune clar când am dat comanda de când s-a interzis măsurarea timpului din motive de moral dar țin minte că era vară și acum e primăvară, deci s-au mișcat repejor. Nici chiar repede, dar repejor. Am interacționat cu curierul după protocol. A sunat la ușă, s-a dat 5 metri în spate, a așteptat să deschid. L-am salutat, m-am dat 5 metri în spate, el a avansat, a lăsat coletul și s-a retras 5 metri. Am avansat eu, am luat coletul, am lăsat banii și m-am retras. Apoi a avansat el, a luat banii, a lăsat chitanța și s-a retras. A venit rândul meu să avansez, am semnat chitanța și m-am retras, apoi a avansat el, a luat chitanța, m-a salutat și s-a retras. Amândoi ne-am scos mănușile și le-am ars unul în fața celuilalt, ca să concluzionăm standard interacțiunea. Pot să zic că a mers ca uns.

*

E aici! Ultrabarrier 10 000, cea mai performantă mască de protecție facială a anului 2023! 5 kilograme de aliaj de titaniu îmbrăcat în cauciuc hipoalergenic. 4 turbine montate mandibular care filtrează aerul la 360 de grade. Buton de panică care-ți videază plămânii în caz că te-ai simțit expus. Vizieră magnetizată care respinge particulele de praf. O bijuterie tehnologică. Desigur, forțează puțin mușchii gâtului și trebuie să fii atent când întorci capul să pui frână, pentru că de la inerție se poate roti până trosnește gâtul, dar astea sunt mofturi, dacă luăm în considerare gradul de protecție oferit.

*

12.44. Vecinul de dedesubt a tușit iar. Dacă îl raportez, ne ridică ăștia nivelul de carantină și n-o să mai avem voie să ieșim din bloc decât pentru dus gunoiul. Bonus, ne ridică nivelul de clor din apă de la 0.01% la 0,05%. Iar iritații, iar ochi roșii, iar diaree. Dacă nu-l raportez, sigur îl raportează altcineva și dup-aia mă trezesc cu milițienii la ușă, să mă întrebe de ce nu l-am raportat. Poate la prima tuse, aia din noapte am scuză. Pot să zic că dormeam și nu l-am auzit. Dar la 12.44? Bate la ochi.

*

Am sunat la Direcția Denunțuri și l-am reclamat pe vecin pentru accesul de tuse, ca un cetățean bun. Bine că a venit masca azi și pot să dau o fugă până la cumpărături până ne închid ăștia blocul. Neaparat trebuie să cumpăr 5 litri de lapte gras. Am descoperit că atunci când ridică ăștia nivelul de clor din apă și încep să circule vaporii ăia de clor prin tot blocul, poți scăpa temporar de mâncărime și ochi roșii dacă îți torni lapte în ochi. Poate iau și un unguent mentolat dacă mai au ăștia, că iritațiile de piele sunt inevitabile.

*

La magazinul de proximitate căruia îi sunt desemnat m-am întâlnit cu tipul de la P2 Et4 și recunosc că nu am mai fost atât de invidios în viața mea. Avea pe față Ultrabarrier Extreme Pro, cea mai performantă mască de protecție facială a anului 2024. Sigur are pile la Ministerul Livrărilor de a primit-o așa repede. Norocosul. E imensă. Aud de aici cum îi troznește gâtul și i se tasează vertebră cu vertebră la fiecare mișcare. Dacă și-ar pune o găleată pe cap acum, i-ar veni doar pe creștet, ca pălăriuțele alea evreiești. Se bălăngăne din tot corpul și îi pocnesc genunchii la fiecare pas dar n-are nici o grijă. Nu i se ghicește nici un colț de față pe sub mască, dar sunt sigur că se uită la mine cu superioritate, și pe bună dreptate. E un învingător. Tocmai a căzut pe spate și îl ajută trei oameni să se ridice.

*

M-am trezit cu milițienii la ușă. Vești bune. Vecinul nu este bolnav. A semnat un contract de colaborare cu miliția și doar ne testa vigilența. Tușise intenționat ca să vadă dacă suntem cetățeni responsabili și-l raportăm. Sunt mândru de blocul meu. În afară de vecinul de la apartamentul 16, care știe toată lumea că e aproape surd, tot blocul a raportat accesul de tuse. Mă bucur că locuiesc într-un bloc de cetățeni exemplari. Ne-a dat la toți o insignă de merit și ne-a crescut cota de ieșiri din casă de la patru pe lună la cinci. Dacă ar fi toată lumea la fel de responsabilă ca noi, sunt sigur că am scăpa de virus în maxim 2-3 ani. Am cumpărat lapte degeaba.

Jurnal de carantină III

Jurnal de carantină 2025 (III)

LUNI, 4 MAI 2020

Astăzi m-am trezit înainte de alarma generală de înviorare, ca să mă bucur de răsărit. E foarte plăcut să vezi cum se ridică soarele de după blocuri și îți încălzește fața, în timp ce flota de elicoptere trece domol, pulverizând cu dezinfectant. Recunosc substanțele după miros și senzația ușoară de arsură din nări. În unele zile e hipoclorit de sodiu, în alte zile e hidroxid de sodiu sau formaldehidă. Astăzi e acid acetic. Îmi dau seama după cum se cojește vopseaua de pe mașinile parcate. Sper să mai bage și albastru de metilen luna asta, că dă o nunață mișto întregului cartier pentru câteva zile.

*

S-a trezit și vecinul de la P2 Et4 fix după ce au trecut băieții de la salubrizare și au dat cu aruncătoarele de flăcări pe trotuar. A pierdut toată partea bună a dimineții. Nici nu înțeleg de ce s-a mai trezit devreme. Că mai sunt doar preoții de trecut cu stropitul cu aghiazmă și începe înviorarea. Văd că face ceva pe balcon cu niște cearșafuri și cutii de vopsea. Ce-i mai place să își facă treburile gospodărești la orele la care suntem obligați să ieșim la geam. Să-l vadă lumea că-i harnic, ipocritul.

*

Vești extrem de bune la emisiunea matinală „Voi sunteți adevărații eroi! Ba nu…voi!”: astăzi am salvat doar la noi în oraș 1738 de oameni stând în casă. M-am emoționat tot. Altfel încep zilele de când s-au hotărât autoritățile să nu ne mai anunțe câți oameni mor zilnic de virus ci câți sunt salvați de faptul că stăm în casă. Orice zi începută cu mesaje pozitive crește imunitatea. Mă întreb dacă nu cumva sunt și eu printre cei 1738 care ar fi murit astăzi dacă nu se stătea eroic la domiciliu. La ce ghinionist sunt, sunt sigur că da.

*

Ziua a continuat superb. O bătrânică a avut nevoie de ajutor să își completeze declarația și să își cumpere medicamente așa că o grupă întreagă de parașutiști a aterizat la noi pe stradă, sincron, în jurul bătrânicii. Ce frumos le luceau banderolele de grenade în lumina dimineții! Au așteptat puțin, să vină și echipajul de la televiziune, au luat-o pe sus pe bătrânică și au cărat-o până la farmacie în urlete de veselie.

*

La ieșire din farmacie deja o aștepta un tanc și când l-am văzut că face stânga la noi pe stradă, cu bătrânica cocoțată pe turelă și plăsuța ei mică de cumpărături agățată nonșalant în capătul tunului, m-a tăiat un sentiment de patriotism, n-am mai putut să mă abțin și am început să aplaud și să cânt imnul. Când am văzut că unul dintre reporteri a îndreptat camera de filmare spre blocul nostru mi s-au înmuiat genunchii de mândrie. La toate balcoanele au început să apară compatrioți care m-au acompaniat în bucurie. Fix atunci P2 Et4 a deschis geamurile și a rostogolit patru cearșafuri imense, pictate ca steaguri, pe toată latura lui de bloc. Toate camerele de filmare s-au întors spre el.

*

Seara m-am uitat la emisiunea „Fără mișto, voi sunteți adevărații eroi! Ba nu, lăsați modestia că știm că de fapt voi!”, ca de obicei și am prins o veste excelentă: În sfârșit curba infectării a fost aplatizată. Ba mai mult, a fost în așa hal de aplatizată încât poate fi considerată tuflengită de-a dreptul. Din păcate oamenii de știință au avertizat că aplatizarea curbei de infecție s-a făcut în așa hal de rapid și vârtos încât a deformat-o complet și acum habar n-avem ce formă are pe viitor. Nici măcar nu mai putem ști dacă mai e curbă sau un zig-zag de unghiuri drepte.

*

Recunosc că mai mult am așteptat reportajul cu bătrânica, sperând că o să mă văd, în sfârșit, la televizor, însă m-au scos din montaj. Filmarea sare de la bătrânică direct pe blocul P2 și steagurile-cearșaf care flutură. Parcă mă aud puțin pe fundal, cântând imnul. După, reportajul se termină cu un interviu de cinci minute cu vecinul de la P2. et4 cu titlul „cetățean care dorește să rămână anonim, patriotul cartierului”. Aș fi putut să fiu eu. Păcat. Am pregătit niște găleți pe balcon. Sper să să stropească ăștia cu albastru de metilen luna asta, să vopsesc și eu niște steaguri.