Despre campanii electorale...de altfel anoste...
Viața fiecăruia merge înainte după o programare numai de
divinitate știută. Suișurile și coborâșurile din viață pot fi influențate de
oameni prin formarea lor și uneori prin voință sau relații. Dacă aceștia fac
parte dintr-o anumită nație, predestinată unui anumit fel de viață cu specific
național, atunci sunt supuși unor cutume sau respectă anumite proverbe. Cine
împarte ,parte-și face...nici nu se pune problema, românii au în sânge
cerința aceasta și caută să crească în funcție sau să parvină, astfel ca să
ajungă printre cei care împart. Ajunși într-o funcție publică, dar și privată,
au un țel, să sufere de sindromul pixului,
cine aprobă și semnează poate avea partea lui...E un fel de boală de care scapi
cu greu, o duci cât îți este firul, rareori scapi prin izolare, undeva cu
gratii. Manifestarea acestui sindrom, duce cu gândul la bancul cu
milițianul/polițistul : Cine are întotdeauna dreptate ? Cel care întocmește
și semnează procesul verbal...
Restul ... e tăcere, vorba
filmului lui Nae Caranfil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu