Ce am învățat...

Perioada de separare și izolare, cu voia sau fără voia noastră, dar cu încuviințare legală de la guvernanți, a produs schimbări de comportament și de concepție, fiecărui om aflat într-o astfel de situație. Nu am să comentez ce s-a întâmplat cu diferitele categorii de vârstă, ci am să mă refer numai la mine, care m-am născut mai demult și am aflat că fac parte din categoria cea mai vulnerabilă la virusul ucigaș.
Ce am învățat după aproape două luni de stare de urgență:

• Să mă cunosc pe mine însumi mai profund, ajungând cu autoanaliza până la paroxism. Uneori mi-e teamă de fiecare puseu simptomatic apărut accidental și îmi trebuie un timp ca să-mi revin, chiar dacă nu am nimic concret în realitate.
• Frica este un instrument de manipulare.  Se introduce și se răspândește printre oameni foarte ușor cu mijloacele mass-media actuale, trebuind să existe doar o bază legală.                      (Frica este un mecanism de supraviețuire ce apare ca răspunsul unui om la o amenințare concretă, de obicei negativă. Frica este legată de anxietate. Aceasta depinde de persoană și poate varia de la prudență la fobie și paranoia. Ea ține de mai multe stări, printre care grija, anxietatea, teroarea, paranoia, oroare, panică. (v.Wikipedia))
• Sunt foarte mulți oameni care dau sfaturi legate de pandemie și regulile ei, dar nimeni nu știe exact ce și cum, toți cred că așa este mai bine. Între a purta o mască tot timpul sau numai unde este necesar și ce tip de mască, cum se va utiliza, cum se sterilizează și măștile de tot felul care au invadat piața, este o mare diferență. Din păcate se transformă purtarea obligatorie a măștii în accesoriu de carnaval. 
• Măsurile care se iau pe plan local sau național sunt uneori inutile și păguboase. Am exemplul dezinfectării străzilor și trotuarelor cu soluții scumpe, prin stropire și șiroire, care nu au nici o eficiență asupra virusului, plus că nu ține efectul crezut decât până la primul vânt sau ploaie.
• Tot ce s-a făcut în starea de urgență a avut scopul de a proteja sistemul sanitar, și așa destul de nepregătit pentru pandemie, de a nu-l supraaglomera cu cereri de asistență, și nicidecum protejarea expresă a populației.
• Statistica este cea care guvernează o pandemie, este generatoarea de concluzii și măsuri. Remarca este că datele comunicate pentru statistică nu sunt cele din realitate, ci respectă niște condiții, restricții și uneori sunt comunicate după bunul plac, să arăte bine la un moment dat.
• Să respecți o interdicție este o chestie de cultură și civilizare a individului. Luați următorul exemplu: la o trecere de pietoni semaforizată este culoarea roșie, este noapte, nu trece nici un vehicul pe stradă, ce faceți ?  Treceți sau nu ?
• Îmi vine în minte o formulă pe care o foloseam la cursuri:

Maxima Riscului:  Dacă suma pericolelor este constantă, riscul poate fi diminuat prin aplicarea unui număr de măsuri preventive, corective, restrictive, etc. Riscul zero poate fi atins teoretic la un număr infinit de măsuri. Practic nu se poate întâmpla acest fenomen, deoarece aplicarea măsurilor implică costuri. Se face în final un compromis între valoarea riscului acceptabil și costul măsurilor aplicate. Valoarea riscului acceptabil este un parametru stabilit printr-o convenție, legat de niște tendințe ale manifestării pericolelor.

Riscul de infectare cu new coronavirus este un raport între posibilitatea de infectare și consecințele ei și măsurile preventive sau corective luate la un anumit interval de timp. din nefericire sunt câteva incertitudini:

• nu se cunoaște exact posibilitatea de infectare ,consecințele infectări sunt parțial cunoscute, dar mai puțin controlate, numărul și tipul măsurilor luate sunt limitate de resurse și costuri.
• Jocul cu riscul de acum este destul de incert ca rezultate și este mai bine să ținem         seama de  Corolarul lui Murphy: Dacă evenimentelor li se permite o desfășurare liberă ele se programează din rău în mai rău.