Poate devine serial...

Nostalgii de student...sau viața văzută altfel

Anii 1965-1970 , anii mei de studenție, nu erau foarte favorabili inițiativelor private, trebuia să te supui unei discipline, se spunea că este liber consimțită, care îți permitea să faci tot ce vrei în limitele permise, dacă aveai susținere materială și relații. Cu toate acestea apăruseră mandatarii, mărfuri alimentare erau din belșug, mai greu era cu textilele și hainele, prețurile nu erau cine știe ce de mari, cu 10 lei mâncai o friptură destul de mare și mai beai și o bere, oamenii începeau să mai respire la venirea lui Ceușescu la putere. La Timișoara micul trafic de frontieră era în floare, sârbii aduceu blugi, fâșuri și gumă de mestecat proastă, iar în schimb luau portbagaje  auto pline cu salam de Sibiu.

Un student la vremea respectivă era dezorientat ca posibilități materiale și trebuia să se mulțumească cu puțin, dar dacă avea părinți cu putere de întreținere era mai bine. Dacă erai un individ orientat, vedeai un viitor mai sigur dacă alegeai o meserie care era pe val, industriile erau în dezvoltare, așa că se căutau inginerii, iar dintre aceștia inginerii chimiști erau la mare modă. Oricum dacă aveai bursă te costa 50 lei căminul și 300 lei cantina cu trei mese pe zi... convenabil, nu?  

Am intrat și am terminat Chimia industrială, o meserie pe care nu am dorit-o, dar în urma unor rezultate din liceu la olimpiadele naționale de chimie și pe fondul fricii de a nu reuși la arhitectură, pentru că nu am făcut pregătirea prealabilă necesară, din lipsă de bani, am dat totuși admiterea la facultatea respectivă.

Am avut norocul să am niște părinți, care cu toate greutățile lor, puteau să-mi trimită lunar 700-800 lei, eu nu aveam bursă din cauza plafonului de câștiguri ale părinților depășit. În primii ani, neobișnuit cu colectivitatea și căminul, am stat în gazdă la o familie mai săracă, care din două camere a închiriat una pentru 200 lei pe lună. La început mi-am cumpărat cartelă cu trei mese, după un an am renunțat și îmi luam cartelă numai cu o masă, pe care o negociam în schimbul unei cartele cu trei mese, cu niște fete prietene cu mine și bursiere, care nu trebuiau să mănânce așa mult, ca să nu se îngrașe.

În cei cinci ani de studenție am stat doi ani jumate în gazdă și restul la cămin, pentru că doream tot timpul să-mi pot drămui fondurile de care dispun, astfel încât să-mi satisfac anumite dorințe. Abia în anul cinci, studenții băieți de la Chimie Industrială, au apucat să stea într-un cămin cu doi în cameră. Stăteam la parterul unui cămin, deasupra trei etaje de fete de la facultatea de construcții și ultimul etaj era cu studenți căsătoriți. Era mai frumos și liber, puteai să circuli pe la fete nestingherit  de portar, iar unii dintre noi negociau intrarea unor băieți la prietenele lor (costa între 10-25 lei, depindea de situație și fraier), pe ferestrele de la camerele unde stăteau la parter.

Am fost o fire mai introvertită, căutam acele prietenii care să-mi creeze o stare de bucurie și nu necazuri, din păcate viața nu este așa cum și-o dorește fiecare. Alegeam cu plăcere prietenia fetelor și mai puțin a băieților, pentru că un sentiment de ocrotire maternă mă guverna de mic copil. Nu am fost o fire statornică, dar am apreciat de fiecare dată calitățile umane pozitive ale fiecărei prietene, până în momentul în care, pentru mine și între noi au apărut probleme care mă deranjau. Eram tineri și evoluția lucrurilor ce ne afectau era destul de rapidă.

Era ziua de naștere a unui prieten din Sibiu, student și el la Timișoara, care mă invită la el la gazda unde stătea să serbăm evenimentul, mai chemăm și un al treilea prieten. Mergem la Alimentara şi luăm 2 sticle de Gin Beefeather, cu 40 lei sticla, o bucată de salam de Sibiu şi o franzelă. Mergem în apartamentul gazdei și ne punem pe treabă, până seara ginul era terminat, timp în care am discutat vrute și nevrute. Pe la 10 seara reușesc să mă scol de pe scaun și să plec la cămin, țin minte că am ajuns acolo pe jos mergând, și m-am trântit direct în pat , pe urmă s-a rupt filmul, nu mai știu cât am zăcut. A doua zi sau a treia, stare de greață și repulsie față de mirosul de conifere, repulsie olfactivă care m-a ținut mult timp, așa că am trecut pe vodcă care nu avea miros persistent.

În practica de anul trei la Orașul Victoria, erau grupuri de studenți de la chimie din Timișoara, Iași, București și un grup mai special de la arte plastice Cluj care studiau peisajul industrial. Acolo mi se pune pata pe o blondină moldoveancă studentă la chimie și ne împrietenim, suntem prieteni cam o săptămână după care ne separăm, moldoveanca care dorea mai multe de la mine, inclusiv o relație ce trebuie să se consolideze prin cununie, m-a blestemat la despărțire. Motivul despărțirii, era un cap bălai și o siluetă firavă, o  studentă la arte plastice, cu care m-am împrietenit repede, având anumite preocupări comune în plan artistic. Mai multe zile am colindat cu ea satele din jur, bătând la porţile oamenilor pentru a strânge obiecte artizanale vechi și așa s-a înfiripat între noi un fel de afecțiune. După practică distanța ne-a separat și comunicam numai prin scris. Peste un an am reușit să ajung la Cluj cu avionul de la Timișoara, am stat la hotel, m-am văzut puțin cu fata care era prinsă în anumite activități la facultate și am plecat destul de supărat după două zile. După încă vreo patru luni am repetat zborul cu avionul , de data aceasta sorții au fost de partea mea și am reușit să merg cu fata într-o excursie în apropierea Clujului, la o cabana a artiștilor plastici la Stana. Din nefericire pentrru noi cabana era plină și nu ne-am putut caza, așa că am coborât în sat unde am tras la o familie de unguri. Din familia respectivă numai bărbatul știa românește, pentru că lucra la CFR, dar nu era prezent acasă, era și o femeie tânără cu care ne înțelegeam prin semne și o bătrână care mai rupea românește. Bătrâna mă întreabă: Ți credințată fata?     Răspund că da și ne cazează în camera bună de la stradă. A fost prima și singura dată când am dormit în același pat, cu fata, fără să se întâmple nimic compromițător. A doua zi am mers pe dealurile din împrejurimi pătrunși de spiritul Ardealului, a fost frumos și prea puțin timp. Fata mi-a rămas în inimă, iar eu m-am bucurat că am putut face acele zboruri cu avionul, chiar dacă eram student și resursele mele financiare erau limitate. Ca o remarcă suplimentară, în timpul zborului cu avioanele LI 2 cu două motoare așezate pe aripi, am tremurat de fiecare dată când vedeam pe hublou, cum se mișcau vârfurile aripilor cu o săgeată de aproape 1 m, aveai impresia că se pot rupe imediat.

La sfârșitul anului patru eram în practică la Piatra Neamț, sunt de povestit două amintiri simpatice de atunci. Într-o zi de preumblare prin oraș, spre seară, eram în vecinătatea hotelului Ceahlău, când mă întâlnesc cu un coleg de practică student la Iași, acesta era cu prietena și îmi zice că este ziua lui și mă invită la o băută la barul de la etajul 10 al hotelului. Întrăm la bar, comandă pentru băieți coniac Milcov cu Pepsi și pentru fată Pepsi, după 400 ml de coniac, pe nemâncate ne întoarcem cu un taxi la căminul unde eram cazați. Merg la camera unde stăteam, găsesc uşa închisă. O iau la pas prin cămin după zgomote, ajung într-o cameră unde băieţi şi fete dansau şi beau nişte vin, mi se oferă şi mie şi refuz, cer cheia camerei şi plec. Deschid uşa, introduc cheia pe partea din interior a uşii cu gândul să nu o răsucesc, dar involuntar o fac. Mă trântesc în pat şi adorm brusc, nu îmi mai funcţiona auzul. Dimineaţa pe la 7 băieţii s-au trezit pentru a merge la practică, făceau scandal,  mă trezesc şi-i apostrofez cu o înjurătură, aceştia mă fac beţiv şi inconştient, că i-am lăsat pe afară şi au trebuit să spargă uşa ca să intre. Pleacă la practică şi eu rămân singur în cameră, dau să mă ridic...dar totul se învârtea cu mine, rămân în pat până la ora 11, când mă scol să fac un duş în ideea că-mi trece, dar nu a fost așa. Merg zăpăcit de cap pe străzi şi încerc să mănânc un corn, o plăcintă, dar tot greaţă îmi era. Culmea întâmplării, pe stradă mă întâlnesc cu prietena moldoveancă pe care o cunoscusem  la Orașul Victoria, era singură, terminase facultatea, fusese repartizată ca profesor într-o comună învecinată și mi-a spus că urma să se căsătorească. Eram prea buimac ca să realizez că puteam să mai stau cu ea, așa că m-am scuzat și am plecat mai departe.  După această încercare am devenit subiect de mişto pentru colegi, pentru că  aproape o săptămână nu am mai băut alcool, ci numai suc de roşii la conservă, indiferent de locul unde ieşam cu grupul. Deja nu mai puteam să suport mirosul sau aroma de coniac, asta era a doua experiență cu efect olfactiv după gin.

Mă plimbam prin centrul orașului Piatra Neamț, privirea îmi este atrasă de un fund de femeie și ce fund... La fel ca și cățelul Pluto, adulmec urma și mă iau după ea. Intră ostentativ în toate magazinele, până când îmi iau inima în dinți și o acostez, se arată prietenoasă. Din vorbă în vorbă ajungem la concluzia că nu are unde să doarmă peste noapte, așa că eu ca bun samaritean o iau la căminul nostru și o plasez într-o cameră cu colegele mele. A doua zi fata se scoală ca să meargă într-un sat Buhalnița, aflat pe malul lacului Bicaz, să-și vadă gazda unde a stat când fusese asistentă medicală acolo. Mă duc cu ea, cu un autobuz hodorogit. Ajungem la gazdă, căreia îi spune că sunt prietenul ei, aceasta ne cazează în camera bună și așa ajungem peste noapte în același pat. Eram înnebunit de dorințe, dar îmi spune că nu face amor cu cineva cunoscut cu o zi înainte, m-am abținut toată noaptea ce era să fac. A doua zi ne întoarcem la Piatra Neamț și ea se duce la Slănic Moldova unde lucra la o grădiniță. În cursul săptămânii primesc o carte poștală în care scria în ungurește: Edes kedvesem te. Noroc că o colegă știa maghiara și a tradus: Dulce mi-e drag de tine. Într-o sâmbătă cu un autobuz timp de trei ore am ajuns la Slănic Moldova. Am găsit adresa și fata, care a fost foarte prietenoasă de data aceasta, eram musafir. La locul respectiv era animație, multe persoane și mai mulți pretendenți la farmecele ei, care erau destul de abțiguiți. Scap până la urmă ne tăvălit de aceștia și rămân sub protecția gazdei. Peste noapte, spre dimineață, am ajuns în patul ei și ” la borcanul cu miere”, fata a fost darnică de data aceasta, așa că nu mi-a părut rău și nu am ajuns degeaba acolo. Am rămas cu amintirea că o imagine a unui fund apetisant atrage mulți și ascunde mult mister sau... poate eu nu eram prea dotat pentru ea.

Un obicei care mi-a rămas și acum, era să mă așez în fotoliu, să pun un disk sau o înregistrare muzicală, orice de la simfonic până la hard rock și ațipesc. Aveam totuși o preferință, Their satanic majesties request, un LP original al formaţiei The Rolling Stones, care avea o muzică mai greu de digerat, dacă nu aveai dispoziţia de a o asculta.  Povestea acestui LP începe în anii de studenţie, când la cantina complexului studenţesc, la o masă de cină, la staţia de amplificare a fost pus integral acest disk, nu m-am ridicat de la masă 50 de minute până nu s-a terminat audiţia. Am rămas în mine cu dorinţa de a avea acest LP, dar cum şi de unde, vremurile erau dificile şi nu aveam posibilitatea de a-l lua din străinătate. În vacanţa de vară din anul II, reuşesc să merg cu un coleg de facultate, un evreu simpatic care a făcut rost de două bilete prin Asociația Studenților, în tabăra studenţească de la Costineşti. Acolo ca toţi tinerii doritori de cunoaştere, am încercat şi o plajă de  nudişti care era pe o faleză la cca. 2 km. de tabăra studențească.         Pe lângă priveliștea oferită de oamenii de pe plajă și în special de femeile și fetele goale la soare, care nu ne displăcea deloc, apar doi indivizi, după accent francezi care intră în vorbă cu noi. Ne-am înțeles în englezo-română-franceză și ne-am împrietenit oarecum, iar în zilele ce au urmat am frecventat același loc de plajă. Într-una din zile cei doi francezi vin să ne caute în tabără, pentru a ne invita la o excursie până la Mamaia, aveau un Ford Mustang, lucru mare pentru noi românii în 1967 și chiar dacă mașina era o variantă de sport, mai înghesuiți am încăput pe scaunele din spate. La Mamaia ne invită la un restaurant pescăresc pe malul lacului Suitghiol unde mai pălăvrăgim și reușim să mâncăm un ditamai somnul. Zilele ce au mai urmat ne-am lămurit că cei doi era homosexuali și îi atrăgeau băieții și am încercat să ne retragem fără incidente, din relația respectivă. Mergând și noi în vizită la vila de la Neptun unde stăteau, ne-am ferit pe pipăieli și am reușit să cumpărăm niște țoale mai la modă atunci (pantaloni de velur colorați), de care francezii vroiau să scape. La despărțirea de ei îi spun celui care era “fetița”, dacă nu poate să-mi trimită și mie un LP și i-am spus titlul și formația. Au trecut vreo două luni și mă trezesc la cămin cu un aviz poștal din străinătate, francezul s-a ținut de cuvânt, iar după formalitățile ce trebuiau să fie îndeplinite reușesc în sfârșit să intru în posesia discului mult dorit.  

Eram în anul doi , îmi plăceau fetele dar eram pe undeva mai timid în a ataca, a începe o relație cu cineva. Pe trenul care venea de la Bucureşti la Timișoara prin Brașov, mă sui la Sibiu și ajung în apropierea unei fetițe, brunete, cu păr lung prins într-o coadă la spate, nu prea înaltă, foarte volubilă și prietenoasă, cu picioruşe plinuţe şi sâni simpatici, intru în vorbă și mă țin scai de ea până la destinație. Îi dau întâlniri și nu mă refuză, peste o săptămână suntem prieteni apropiați. Petrecem timpul aflat între îndeletnicirile studențești de zi cu zi, împreună, eram nedespărțiți, mergeam în multe locuri și tinerețea din noi își spunea cuvântul. O invit odată la mine la gazdă, nu mă refuză, am petrecut o dupămasă plină de dragoste adolescentină, ca orice băiat în focuri i-am cerut împeunarea, nu m-a refuzat, am făcut ce știam atunci și am rămas cu spaima că ce se întâmplă că am deflorat-o. În una din vacanţele de vară fata avea bilet de tabără la Costineşti cu o colegă de facultate, mă duc şi eu ca outsaider cu puţinii bani de care am reuşit să fac rost, dorm o noapte în căsuţa lor cu jenă faţă de colegă. A doua zi mă hotărăsc să închiriez o cameră în sat, cu banii pe care îi aveam, ca să stau cu fata fără spectatori. Am dus apoi zilnic fata la plaja de nudişti, ca să o obişnuiesc cu soarele pe întreaga suprafaţă a corpului, se făcuse frumos ciocolatie din cauza tenului mai creol. Eram veseli şi fericiţi chiar dacă ziua mâncam pe rând la cantina taberei, ea se sacrifica pentru mine, care după achitarea gazdei am rămas cu banii de întoarcere cu trenul.  Prietenia noastră a durat câţiva ani, timp în care am avut relaţii intime destul de des, totul a fost un vis frumos de tineri fără griji, până ce realitatea ne-a lovit. Fata a rămas gravidă şi eram la un an după de nenea Nicu a dat celebrul decret cu interzicerea avorturilor. Am intrat în perioada unor spaime, nu ştiam ce să fac, de copii nu aveam nevoie, de ea îmi părea rău, aşa că am plecat împreună la părinţii mei, ca să găsim o soluţie. Mama mea care era foarte hotărâtă şi decisă găseşte un medic dispus să rişte contra unei sume substanţiale de bani. Vine ziua avortului, părinţii mei duc fata la medic, avortul decurge fără complicaţii şi tatăl meu a fost cel mai şocat pentru că medicul i-a dat corpul delict (fetusul) să îl arunce, a reuşit într-un târziu să scape de teamă a ieşit din oraş pe câmp şi a îngropat bulgăraşul într-o brazdă. Concluzia noastră a tinierilor a fost că pe viitor trebuie să ne protejăm...şi ce greu se găseau prezervative pe vremea aceea şi trebuia să ai noroc să nu fie găurite. După terminarea facultăţii, dintr-un fel de prudenţă legată de modul meu de vedea viitorul şi de resentimentele părinţilor, nu am mai rămas cu fata aceea, cu toate că experienţele ulterioare m-au adus la concluzia că eram foarte potriviţi dimensional.

Excursia de studii am făcut-o la începutul anului cinci, era organizată sub forma unui circuit al marilor intreprinderi chimice din țară, pe calea ferată pornind de la Timișoara, Oradea, Cluj, Dej, Suceva, Iași, Brăila, Ploiești și înapoi la Timișoara. Mergeam cu un vagon de dormit, care avea să fie spațiul nostru de cazare pe tot parcursul călătoriei, noaptea mergeam cu trenul, ziua de garau pe o linie în stația  convenită, de unde noi mergeam în vizita industrială și de regulă mâncam la cantinele fabricilor. Compartimentul de dormit era cu șase locuri în loc de patru, eram cam înghesuiți, dar eram tineri și cu bună dispoziție. Din punctul meu de vedere am profitat de excursie doar jumătate, mai precis până la Suceava, unde am fost lovit de o stare gripală cu febră, astfel încât  m-am oblojit cu  ceaiuri și aspirine până aproape de final. Stăteam în pat în vagonul de dormit, singur toată ziua,  până se întorceau colegii de la vizitele respective și îmi aduceau ceva de mâncare și medicamente, norocul meu a fost că aveam două colege cu inimă de mamă, și mai țâțoase, de care mă simțeam mai protejat și îngrijit într-un fel. M-am făcut sănătos abia când am ajuns să cobor la Sibiu, acasă.

La practica pentru proiectul de diplomă am fost repartizat la Combinatul Petrochimic Pitești unde aveam temă să studiez instalația de Acrilonitril. Ajung la Pitești unde trebuia să mă cazez undeva, merg la căminele centrului universitar, unde pentru că veniseră prea mulți studenți în practică, nu prea aveau locuri în cămin. Norocul meu a fost că i-am căzut cu tronc administratoarei, care m-a cazat în camera unui profesor navetist, care era prezent doar joi spre vineri, și așa am stat singur în cameră, cu înțelegerea că atunci când vine profesorul să mă mut unde oi ști. Așa am și făcut timp de trei săptămâni, până la urmă m-am împrietenit și cu profesorul, așa că în ultima joi am dormit cu el în cameră. Ca orice tânăr prind o reuniune cu dans la cantina căminelor, dau peste o fată cu părul blonzit, îmi place de ea, ne împrietenim și ne mai întâlnim în perioadele de după programul de practică. Ajungem la gesturi mai intime, sărut, pipăială, se părea că s-a înfiripat ceva.    Într-o dupămasă vine la mine în cameră, semi îmbrăcată cu un capoțel, se pune în patul meu și avem o discuție despre familiile noastre și viitor, îmi spune că este îndrăgostită de mine, că vrea să ne căsătorim  și că apoi vrea să facem dragoste. Găsise probabil o partidă de condiție mai sus decât a ei care era de la țară, și era hotărâtă. La asemenea propuneri am rămas perplex, chiar dacă mă atrăgeau nurii ei și gogoșica, m-am abținut, pe fondul unei iritări nervoase și am invitat-o să se îmbrace și să plece. Nu a făcut așa insistând pe un ton plângăcios, atunci m-am sculat eu, m-am îmbrăcat și la ieșirea din cameră i-am spus să închidă și să ducă cheia la recepție.