Ce spunea o dată Vlahuţă

La mulți ani,mulți ani cu bine!

 http://youtu.be/fnfgDGQBNC8

Un colind la inima omului de rând

Colind pentru Guvernati

De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie ?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric ? ...
Impozitaţi şi vântul ce adie !
Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine !
Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.
Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.
Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine ?
Taxaţi sever şi strângerea de mână !
Impozitaţi total telepatia !
Luaţi atâtea piei câte vă place
Şi desfiinţaţi prin taxe România !
Ce e complicitatea asta bleagă
Cu sărăntocii şi dezmoşteniţii ?
Tot au şi ei ceva să dea ca taxă,
Treziţi-le revolte şi ambiţii !
Voi nu vedeţi că omul mai respiră ?
Cât amânaţi sentinţa capitală ?
Loviţi la oase naţia întreagă,
Înduioşarea e un fel de boală.
Adăugaţi impozite şi taxe
Pe taxe şi impozite, cuminte,
Impozitaţi şi lacrima şi ploaia !
Pe taxe şi impozite, cuminte,
Impozitaţi şi lacrima şi ploaia !
Taxaţi adânc şi morţii din morminte !
Impozite pe floarea dăruită,
Impozite pe cald, ca şi pe rece,
Impozite pe rouă şi pe lună,
Impozite pe notele de 10.
Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,
Fereastra, uşa, merită accize
Când, cu o poftă tragică,
Guvernul Îi dă un nou impuls acestei crize.
Impozite şi taxe pe cuvinte,
Dar biruri pe ecou şi pe tăcere,
A jupui poporul este nobil,
Când nu-i mai laşi nici dreptul să mai spere.
Hei, Românie, parcă răstignită,
Degeaba vrem să te-ntrebăm "Quo vadis ?",
Nici să trăim aici, nu-i cu putinţă
Nici să murim acum nu mai e gratis.
La luptă împotriva tuturora,
Într-un neomenesc război promiscuu,
Trăiască lanţul ce ne intră-n oase!
Trăiască Taxa, Jaful, Moartea, Fiscul !

                                                       Adrian Paunescu

Bradul nostru

 

http://youtu.be/9iM0c5wWBCs

100 %

       

Incertitudinea față de cuvântul scris

Incertitudinea față de cuvântul scris

În facultate prin anii 4-5 am mai avut un profesor de chimia macromoleculelor, care preda un curs dezlânat și aparent de neînțeles, nu avea un manual de curs al lui, iar la examen ne-a dat o bibliografie de 12 cărți care erau tipărite pe vremea aceea și aveau tangențe cu cursul predat. A spus citiți-le pe toate și formați-vă o părere, noi am întrebat de ce atâtea și ne-a răspuns: “în viață trebuie să te îndoiești de orice citești, adevărul este la mijloc”. Incertitudinea ne domină. Așa este și cu dreptatea sau cu textele pe care le citiți de la alții sau chiar de la mine.

Dacă incertitudinea este accentuată de necunoaștere, diletantism și superficialitate, efectul ei asupra cititorului avizat este și mai devastator, dar se pare că majoritatea consumatorilor de incertitudine sunt mai săraci cu duhul sau cu pregătirea în domeniul de cunoștințe vizat și atunci totul pare nebulos și ocult. Să pui termeni tehnici, noțiuni despre unele substanțe chimice în gura unor neavizați și să împrăștii asemenea discursuri pe canalele mass media, este un rău mai mare decât a minți interlocutorii. De fapt așa se face dezinformarea și manipularea celor care primesc informațiile respective și canalizarea atenției lor spre alte ținte cu scopuri mai subtile (politice, organizatorice, de mediu sau oricare altele).

Ca exemplu, mai chimic, circula pe net un text despre dezastrul ce va să fie la Roșia Montană, dacă se va continua proiectul de exploatare auriferă cu cianuri. Pentru omul de rând cuvântul cianură este asociat cu otravă. Dar ca să sporească efectul catastrofic și de suspans textul suna cam așa:

“La Rosia Montană se vor utiliza 13 000 de Tone de cianuri pe an, pe când în toată industria minieră din Europa se utilizează 1000 de tone. 

Acidul cianhidric are temperatura de fierbere-evaporare la 26,8 grade Celsius, rezistă în aer timp îndelungat iar deasupra iazurilor se formează nori de ioni de cianură, care sunt transportați de vânt, oamenii fiind expuși la cianuri respirând aerul, bând apa, atingând solul care conține cianuri sau consumând alimente din zonele afectate cu cianuri.”

O explicație tehnologică, dată pe internet de firma cu pricina, pe care majoritatea au ignorat-o:

„Chimismul dizolvării aurului de către cianura necesită oxigen pentru a fi eficient și este definit de ecuația Elsen. Aceasa este după cum urmează :



4 Au + 8 NaCN + O₂ + 2H₂O = 4 Na[Au(CN)₂] + 4 NaOH

Se poate observa că aurul este legat cu cianura ca și un complex. Cu cianura se combină nu numai aurul și argintul, ci de asemenea alte 28 de elemente, în special metale.

Concentrația de cianura liberă necesară într-un ciclu de producție de aur este de fapt relativ scazuta, în general de circa 500-600 miligrame per litru (ppm sau părți per milion) la inceputul ciclului și de circa 200 miligrame per litru la capatul ciclului (un om ar trebui sa bea circa un litru de soluție de aceasta concentrație in intervalul de o oră pentru a fi fatală). Reperul acceptat internațional pentru nivelul de cianură într-un iaz de decantare a sterilelor (de exemplu pentru a evita otrăvirea păsarilor care ar putea ateriza pe iaz și să bea din apă), este de 50 miligrame per litru. (Pentru comparație, dupa ce o persoana fumeaza trei țigări, expirația sa conține pentru scurt timp o medie de 30-40 ppm cianură. Acest lucru se poate verifica ușor cu un analizor de cianuri, un echipament standard în industria chimică.)
Astfel a fost gasită o metoda de reducere a nivelului de cianură de la 200 miligrame per litru la 50 miligrame per litru. Aceasta poate să se producă fie natural în iaz, întrucat cianura nu este foarte stabila și se oxideaza destul de repede în condiții naturale de aer și lumina solară, fie printr-un proces voit denumit detoxificare (distrugerea cianurii).  Este de asemenea foarte evident că există un interes economic puternic de a reduce conținutul de apă al sterilelor până la un nivel cât de scazut posibil astfel ca această apă și cianura neconsumată să poată fi reutilizată în circuit.

Multe mine de aur practică în prezent detoxificarea la capatul circuitului de procesare a aurului pentru a asigura că soluția care rămane în steril și merge în iaz este sub limitele predeterminate de legislație
Rosia Montana va utiliza așa numitul proces SO₂/aer, sau Inco, pentru detoxificare (distrugerea cianurilor) înainte ca sterilul să ajungă în iazul de decantare. SO₂ este furnizat ca metabisulfit de sodiu solid și este foarte sigur la utilizare fără sub-produse dăunatoare. Acesta convertește de fapt cianura la cianat, sau OCN^-, care este un compus stabil, o sare netoxică. Reacțiile de oxidare de principiu sunt după cum urmează (Me=ion de metal) :


CN^- + SO₂ + O₂ + H₂O = OCN^- + H₂SO₄
[Me(CN)₄]^2- + 4SO₂ + 4O₂ + 4H₂O = 4OCN^- + 4H₂SO₄ + Me²⁺

Desi soluția conținută în tulbureala (steril și apa) care este deversată în iazul de decantare după detoxificare poate avea un conținut de cianură de aproximativ 10-15 ppm, soluția reală conținută de iaz va fi întotdeauna cu un conținut substanțial mai scăzut, datorită diluției.”

Comentariul meu:

-     

-       1000 tone/an utilizează acum la Roșia Poieni și la alte exploatări active din România. Unde e Europa?

-       Acidul cianhidric nu se degajă din cianura de sodiu, pentru că nu are cum, iar ioni de cianură apar numai în soluție apoasă și nici de cum, nu o să fie găsiți liberi în aer...basme pentru cei care nu au cunoștințe tehnice.

-       În iazul de steril cu pricina de la Roșia Montană conținutul de cianură se va încadra în limitele cerute de legislația de mediu, așa că o deversare necontrolată de acolo nu va polua accidental decât apele de suprafață, cu mai mulți cianați metalici,care se vor dilua pe cursul de apă și care nu mai sunt periculoși pentru viața acvatic.

-       Când scri formulele chimice au mare importanță coeficienții,indicii inferiori și indicii superiori de valență, parantezele mici și mari...așa că am făcut corecturile necesare și în textul original.

-       Pentru chimiștii nelămuriți de succesiunea reacțiilor, între prima reacție de complexare a aurului și reacția de detoxifiere a aurului, mai este o reacție de scoatere a aurului din complex cu un metal bivalent, care poate fi și zincul.

Departe de mine gândul de a intra într-o polemică privind Roșia Montană, dar am încercat să exemplific incertitudinea creată de informația primită, care într-un fel o înțeleg cei de specialitate și altul este impactul aspra celorlalți.

Dacă tot a venit vorba de incertitudine, intrăm în domeniul matematicii, fizicii și de ce nu al filosofiei.

INCERTITÚDINE, incertitudini, s. f. Lipsă de certitudine; nesiguranță, îndoială, ezitare. –         Din fr. incertitude, lat. incertitudo, -inis.
Sursa: DEX '98 (1998)

INCERTITÚDINE (‹ fr., lat.) Nesiguranță, îndoială, ezitare. ◊ (FIZ.) Relații de i. (sau de nedeterminare) = formule care exprimă imposibilitatea măsurii simultane, cu erori nule, a anumitor perechi de mărimi fizice (ex. poziția – impulsul; energia – timpul) caracteristice unei microparticule; sunt relații fundamentale în mecanica cuantică, formulate de W. Heisenberg (1927).
Sursa: DE (1993-2009)  

Îmi mai este în minte o schemă logică prezentată în lucrarea mea de doctorat, referitoare la o posibilă clasificare a generatorilor de incertitudine și metodele de tratare matematică a lor. (vezi.figura următoare)

 

                    

Figura. Generatorii de incertitudine

Incertitudinea obiectivă nu depinde de factorul uman, ea se manifestă aleator și generează întâmplare, cu ajutorul probabilităților se pot trata matematic evenimentele, informațiile aleatoare și întâmplarea ca fenomen, uneori din aceste intrepretări rezulă un parametru numit gradul de întâmplare, care poate caracteriza cantitativ-calitativ incertitudinea.

Incertitudinea subiectivă aparține factorului uman, ea se manifestă aleator și generează imprecizie în aprecierea unor evenimente sau informații, cu ajutorul matematicii fuzzy se poate cuantifica imprecizia, utilizând o serie de parametrii de apreciere, cum ar fi gradul de apartenență la o proprietate, gradul de satisfacție, gradul de atractivitate, gradul de importanță ș.a.

Incertitudinea față de cuvântul scris se manifestă la cititor ca incertitudine subiectivă, iar gradul de satisfacție oferit este direct proporțional cu informația găsită, orientată spre satisfacerea unor năzuințe avute sau induse, ceva asemănător cu efectul placebo.