Revin la economia locală care se duce tot mai în jos...

http://www.viatavalcii.ro/index.php/component/content/article/51-slide/45857-dezastru-la-cet-govora.html

O poezie în grai bănățean

Mă dușiam fălos la jioc

(de Dimitrie Acea)

Cu chimiaşa dăzbumbată

Mă duşiam fălos la jioc,

Ungie m-aşciepta o fată

Supţârea, frumoasă foc.

La-nvârcita pră supt mână

Amândoi nie potriviam:

Ea pră paşî ei stăpână

Când pogan o răsuşiam.

S-o gătat spră sară jiocul.

Fiecarie înspr-acas

Să-îndrieptau, bată-i nărocu,

Io cu ea am măi rămas.

Viniau vaşili şî porşii 

Dân izladz, dă la păscut.

Îi ţucam budzâli roşii

Şie cu farbă li-o făcut.

Dup-o vriemie, fiecarie

Ş-o văzdut dă calea lui.

Umbra-adusă dă-nsărarie

O-ascuns forma satului.

M-am întors acas la şină.

Dă mâncat, n-am prea mâncat

Ochii niegri dă vieşină

Suflietu m-or tulburat.

M-am încins prăstă poniavă

S-adorm, să mă oginiesc;

N-am făcut nişi o ispravă.

C-am lăsat-o, mă căiesc.

Trăbuia s-o fur atunşia

Şî în lumie să fujim,

Ca lumina-n întunieric

Amândoi să nie topim.

N-am făcut-o-n sara aia;

Şi-am avut, nişi adz nu şciu.

Poacie că numa dă aia

O tot capt, până mi-s viu.

Fata nu-i. O luat-o altu

Măi isteţ şî măi în grabă

Şî-n atâţa ani în liecie

O făcut dân ia o babă.

Poezia de mai sus, alături de alte minunății similare, apare în culegerea "Poezie în grai bănățean" îngrijită de Aurel Turcuș și apărută la Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2009.

Glosar:

farbă/fardă: vopsea, machiaj

poniavă: pătură

în liece/lece: domol, încet

pogan: aprig, vânjos

Nostalgii din studenție...sau clipe frumoase

https://www.scribd.com/doc/296291236/Nostalgii-de-Student

Amnitiri din viața de inginer chimist

https://www.scribd.com/doc/284749826/Amintiri-Din-Viata-de-Inginer-Chimist-12

completată cu amintiri din studenție....sunt gânduri care îți vin și pleacă, dacă nu le poți prinde...am încercat să blochez unele din ele, spunând atât cât trebuie să fie spus...

Ceva bun de știut de către ai noștri români...

MOSTENIREA nestiuta a lui Ceausescu! America e SOCATA de ce a descoperit in Romania

La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă de Fondul Monetar Internaţional.
Presată de FMI, țara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de plăţi urmând a fi nevoită să-și vândă resursele naturale cum s-a întâmplat 25 de ani mai târziu.
Numai că Nicolae Ceauşescu a luat FMI-ul prin surprindere, hotărând după 1985 să facă plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în capcana tranzacţiilor bursiere întinsă de FMI și a vânzărilor pe bursele internaționale ale unor active ale Statului Român.
Din cauza FMI-ului, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost raţionalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă.
Aşa se face că, începând din 1987, într-o țară afaltă sub un blocaj financiar extern, s-a dezlănţuit o campanie intensă de diabolizare a lui Ceauşescu prin intermediul presei occidentale. Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui Ceauşescu, care ar fi fost nimeni altul, decât Ion Iliescu.
Propaganda și planul Est-Vest (Rusia-Occident) pentru debarcarea lui Ceauşescu se puseseră deja în mișcare. În martie 1989, însă, Ceauşescu reuşise să ramburseze integral datoriile cu sacrificii mari din partea populației. În plus, România mai avea în băncile sale un plus de 3,7 miliarde USD şi creanţe de 7-8 miliarde USD.
La această sumă s-ar fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scurşi de la revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” aceşti bani?
Cine a făcut-o? Dacă România avea şi după 1989 în serviciile de informaţii şi în Parchete vreun român patriot, am fi aflat până acum. Există indicii că în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidenţială de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinaţia Teheran.
Şi că avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24 t. Într-adevăr, avionul figurează în fişele de evidenţă aeriană că s-a întors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale şi explicaţia poate fi una extrem de simplă.
Ceauşescu descoperise încă din 1987 că România avea în propria ogradă toate „comorile” care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI şi mai mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate ţărilor în curs de dezvoltare.
Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) prin intermediul căreia, întreprinderile de comerț exterior ale României derulaseră operaţiunile de aport valutar special, de pe urma cărora a fost rambursată datoria externă a ţării noastre.
FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi, condiţionate de ingerinţele brutale în economia ţărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea.
Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica” din anul 1971 şi erau permanent actualizate, aşa că Ceauşescu a aflat că din munţii României se extrăseseră până în 1987 circa 2.070 de tone de aur şi că România mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro.
Numai că pe lângă aur, Ceauşescu ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Şi conta mult pe acestea întrucât ele sunt evaluate azi la 6.000 !!!!! de miliarde de euro.
În acei ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani şi sovietici la programele lor cosmice Apollo şi Soiuz abia începeau să apară pe piaţă. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele şi telefonia mobilă, au la bază microprocesoarele la fabricaţia cărora materia primă sunt metalele rare aflate din abundenţă, alături de aur în zăcămintele din Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium, Brad şi Săcărâmb).
După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989.
Chiar şi aşa, Ceauşescu prevăzuse această dezvoltare şi construise împreună cu concernul american Texas Instruments, o întreagă platformă industrială dedicată electronicii, numită IPRS Băneasa, lăsând-o moştenire românilor. Care cu o minimă investiție , ar fi permis României să producă şi să deţină calculatore, telefoane mobile, reţele proprii de internet şi de telefonie. Numai că imediat după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună ştiinţă pentru a fi transformată în investiţie imobiliară.
Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto” SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și la Întreprinderea de Metale Rare din București –IMRB (1985-1990), îndeplinind din 1987 funcţia de CI-st al IMRB?
Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în România, închizând jumătate din exploatările miniere?
Să nu-i fi spus măcar şeful cancelariei sale prezidenţiale, Dorin Marian şi el geolog de meserie?
Să nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi Nicolae Văcăroiu, proveniţi din Consiliul Planificării economice de dinainte de 1989? Şi nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR? Pe baza estimărilor specialiştilor săi, Ceauşescu şi-a făcut un plan de extracţie masivă până în anul 2040, astfel încât banca pentru investiţii în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un flux neîntrerupt de finanţare, acoperit în aur.
Aşadar, Ceauşescu intenţiona ca în decurs de o jumătate de secol să extragă la greu aur şi metale rare româneşti, care să-i asigure un fond anual de cel puţin 8 miliarde USD pe care România să-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea însăşi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l în construcţia de obiective economice şi de infrastructură în afara graniţelor, cu proiecte concepute de arhitecţii români, cu mână de lucru constituită din muncitori şi ingineri români şi cu utilaje şi maşini proiectate şi produse în România.
Unde? În primul rând în China şi în statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, în Iran şi în statele musulmane aliate acestuia din Africa şi Orientul Apropiat şi pe cont propriu în America de Sud. Adică exact ceea ce face China acum cu Victor Ponta şi Traian Băsescu care stau cu mâna întinsă la cerşit pentru posibile investiţii de 8 miliarde de euro.
Trebuie să recunoaștem că acest plan, conceput de mintea nu prea şcolită a lui Ceauşescu, un om neobişnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunoştinţă, din mijlocul căruia s-a ridicat, era genial. Şi poate fi numit Testamentul lui Ceauşescu. Interesant ar fi să urmărim ce s-a întâmplat cu „comoara” respectivă, după asasinarea lui Ceauşescu.
BRCE, care după revoluţie şi-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999, după ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenită din falşi dizidenţi şi chiar suspecţi de terorismul practicat după Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989.
Sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a fuzionat prin absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea din 2006 a BCR, guvernatorul BNR împreună cu premierul Tăriceanu a obligat poporul român să plătească suma de 3,75 miliarde euro către Erstebank, din Austria, pentru găurile negre avute de Bancorex.
Cum din privatizarea BCR românii au încasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5 miliarde euro. Dacă prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din greşeală vreun om cât de cât patriot ca Ceauşescu şi i-ar fi trăsnit prin cap să aplice Testamentul lui Ceauşescu, i-ar fi fost imposibil, căci îi lipsea una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca românească.
Din septembrie 1990 şi până azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Băncii Naționale a României a fost Mugur Isărescu. Cel care a fost până în decembrie 1989 cercetător la Institutul de Economie Mondială, obținând titlul de doctor în economie, ca urmare a participării la cursuri organizate în SUA.
În perioada ianuarie–septembrie 1990, Isărescu a funcţionat ca reprezentant comercial al ambasadei României la Washington. În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai încadrează în standardele internaţionale.
Prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe lingourile de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea producătorului şi sigla Băncii Naţionale. România a fost astfel interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc.
Doar o întâmplare a făcut ca într-o conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania.
În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică 61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor, lipsind astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu.
Pentru a desăvârşi opera de blocare a accesului românilor la propriul aur şi metale rare, la propunerea ministrului Industriilor, Radu Berceanu licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare nr. 47/1999, este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi sunt şi azi secrete) companiei private străine Roşia Montană Gold Corporation, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş.
De atunci, statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt 8 firme străine licenţe de explorare şi exploatare pentru aurul şi metalele rare româneşti din Apuseni. Fix pe zăcămintele din hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu.
Legea minelor, a fost modificată astfel, încât România să primească din partea companiilor străine care exploatează resursele sale subterane, o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage, în timp ce în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%. Aşadar şi ultima rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu pentru supravieţuirea României a fost deja vândută.
(sursa : http://inforor.com/)

se mai scrie despre OLTCHIM

Actionarii Oltchim, convocati sa aprobe rezultatele financiare pe 2014 ale societatii

Data publicarii: 05-04-15

Firmele Rominsolv SPRL şi BDO Business Restructuring SPRL, având calitatea de administratori judiciari ai societăţii Oltchim SA Râmnicu Vâlcea, au decis recent convocarea şedinţei ordinare a Adunării Generale a Acţionarilor pentru data de 29 aprilie 2015. Ordinea de zi cuprinde următoarele proiecte de hotărâri: aprobarea raportului administratorului special al societăţii pentru exerciţiul financiar 2014, întocmit conform anexei nr. 32 a Regulamentului CNVM nr. 1/2006, cu modificările şi completările ulterioare; aprobarea situaţiilor financiare individuale ale SC Oltchim SA, încheiate la 31 decembrie 2014, întocmite în conformitate cu standardele internaţionale de raportare financiară (IFRS), aşa cum este prevăzut în OMFP nr. 1286/2012, în baza raportului administratorului special al societăţii şi raportului auditorului financiar, aferente anului trecut; aprobarea situaţiilor financiare consolidate ale SC Oltchim SA încheiate la 31 decembrie 2014, întocmite în conformitate cu IFRS, în baza raportului administratorului special al societăţii şi raportului auditorului financiar, aferente anului 2014; aprobarea datei de 19 mai 2015, ca dată de înregistrare, în conformitate cu Legea nr. 297/2004, privind piaţa de capital, şi a datei de 18 mai 2015, ca dată calculată în conformitate cu prevederile din regulamentul CNVM nr. 6/2009. Se va mai discuta, de asemenea, împuternicirea lui Victor Avram, director general adjunct al societăţii, pentru efectuarea tuturor formalităţilor necesare înregistrării hotărârilor AGA din data de 29 aprilie 2015 la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vâlcea. La Adunarea Generală a Acţionarilor de la SC Oltchim SA sunt îndreptăţiţi să participe şi îşi pot exercita dreptul de vot numai acţionarii înregistraţi în Registrul Acţionarilor societăţii la data de referinţă (20 aprilie 2015) personal, prin reprezentanţii legali (în cazul persoanelor juridice), prin alţi reprezentanţi cărora li s-a acordat o împuternicire (procură) specială sau o împuternicire generală, în condiţiile din Legea nr. 297/2004, ori pot vota prin corespondenţă. Oltchim a avut pierdere din activitatea curentă de 42,8 milioane de euro Potrivit raportului administratorului special al SC Oltchim SA din anul 2014, gradul de utilizare a capacităţilor de producţie în anul trecut era de 24,26%, realizat prin funcţionarea următoarelor secţii: Electroliza cu membrană, utilizată la capacitatea maximă la care poate funcţiona în condiţiile tehnice actuale (82%); Propenoxid şi polioli-polieteri - funcţionează în interdependenţă tehnologică, utilizate la 70% din capacitate, limitate de cantitatea de clor produsă de Electroliza cu membrane şi de cantităţile care se pot aproviziona din alte surse, de asemenea, limitate; Oxo-alcooli, repornită în luna septembrie 2014 şi care în luna noiembrie a funcţionat la 58% din capacitatea de producţie, fiind limitată de starea tehnică a catalizatorilor utilizaţi în instalaţii (care urmează a fi înlocuiţi la prima revizie generală, care se va efectua după un an de funcţionare), precum şi de faptul că societatea a reintrat pe piaţa acestui produs după trei ani, iar vânzările sunt mai reduse la început (în data de 12 decembrie 2014 a fost oprită temporar funcţionarea acestei secţii, din cauza lipsei cererii de pe piaţa externă, la produsele oxo-alcooli). Sunt oprite următoarele linii de producţie: linia de producţie anhidridă ftalică - dioctilftalat din luna august 2012; instalaţia Electroliză cu mercur din luna mai 2012; secţia PVC din luna septembrie 2011; secţia Monomer din noiembrie 2008 şi Divizia Petrochimică Bradu din noiembrie 2008. Pierderea totală înregistrată de SC Oltchim SA în anul 2014, în sumă de 459,3 milioane de lei (103,3 milioane de euro), este formată din pierderea din activitatea curentă (42,8 milioane de euro) şi din pierderea din ajustări depreciere (60,5 milioane de euro). Comparativ cu anul 2013, pierderea totală s-a diminuat cu 601,4 milioane de lei (134 milioane de euro). În anul 2014, SC Oltchim SA a crescut gradul mediu de utilizare a capacităţilor de producţie de la 20,69% până la 24,26%, ceea ce a condus la creşterea cifrei de afaceri cu 129,6 milioane de lei, respectiv cu 26%, de la 497,9 milioane de lei în anul 2013, la 627,5 milioane de lei (141,2 milioane de euro) în anul 2014; reducerea pierderii totale din activitatea curentă cu 52%, de la 407,2 milioane de lei în anul 2013 la 190,3 milioane de lei în anul 2014 (reducere cu 216,9 milioane de lei, respectiv 48,4 milioane de euro); îmbunătăţirea indicatorului EBITDA (rezultat înainte de dobânzi, taxe, amortizare) strict din activitatea de producţie, de la minus 895,9 milioane de lei în anul 2013, la minus 40,6 milioane de lei (9,1 milioane de euro) în anul 2014. Valoarea exportului realizat de societate în anul 2014 este de 100 de milioane de euro, respectiv 71% din cifra de afaceri, şi este în creştere cu 31 de milioane de euro, faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior. Rezultatele financiare s-au obţinut din surse proprii, fără credite Faptul că societatea a reuşit atingerea unui punct de echilibru reiese şi din prezentarea în sinteză a rezultatelor înregistrate în luna noiembrie 2014 (luna decembrie nu este reprezentativă pentru activitatea SC Oltchim SA, datorită perioadei de vacanţă de pe piaţa externă, unde valorifică peste 70% din producţie), comparativ cu luna februarie 2013, prima lună după intrarea în procedura insolvenţei. Din datele prezentate de conducerea SC Oltchim SA se constată: triplarea cifrei de afaceri lunară, de la 5,4 milioane de euro în februarie 2013 la 16,1 milioane de euro, în luna noiembrie 2014, respectiv o creştere cu 10,7 milioane de euro. De asemenea, valoarea lunară a livrărilor la export a crescut cu 8,2 milioane de euro, respectiv de 4,8 ori în luna noiembrie 2014, comparativ cu luna februarie 2013; dar şi înregistrarea unui punct de echilibru, în care veniturile lunare din exploatare sunt mai mari decât cheltuielile de exploatare, mai puţin amortizarea lunară, respectiv înregistrează EBITDA pozitiv de 383.000 de euro, o îmbunătăţire cu 4,5 milioane de euro, comparativ cu cel înregistrat în prima lună de după intrarea în insolvenţă, de minus 41 de milioane de euro. Aceste rezultate s-au obţinut, în principal, din surse proprii, fără a contracta credite pentru a-şi finanţa capitalul de lucru. Stocurile de produse finite au prezentat valori scăzute, cuprinse între 1,4 milioane de euro şi 2,9 milioane de euro, iar viteza de rotaţie a scăzut la 7 zile, societatea reuşind astfel să valorifice foarte repede producţia realizată şi, implicit, autofinanţarea. Singura finanţare obţinută după intrarea în insolvenţă a fost de 1,5 milioane de euro, în urma încheierii unui contract de asociere în participaţiune cu RCS&RDS, firmă cu capital integral privat, prin care a fost finanţată revizia generală şi repornirea instalaţiei de oxo-alcooli, în luna septembrie 2014. Astfel, s-a reuşit atingerea, în cursul lunii noiembrie 2014, a unui grad de utilizare a capacităţii de producţie, în medie, de 27% care, coroborat cu conjunctura favorabilă de pe piaţa externă la polioli-polieteri, a permis SC Oltchim SA să înregistreze, începând cu luna octombrie 2014, rezultate pozitive din activitatea operaţională. Rezultatele obţinute ulterior intrării în insolvenţă au condus şi la o stabilitate în relaţia cu salariaţii. Astfel, în ultimul an, SC Oltchim SA a achitat lunar contravaloarea drepturilor salariale aferente unei luni (avans, lichidare, tichete de masă). În aceste condiţii, societatea este la zi cu acordarea tichetelor de masă, dar înregistrează în continuare restanţe salariale pentru 2,5 luni, întârziere care provine de dinainte de intrarea societăţii în insolvenţă. În anul 2014, producţia a crescut faţă de anul 2013, dar compania a continuat să nu funcţioneze la capacitate maximă din lipsa capitalului de lucru, o parte din instalaţii fiind în continuare oprite, iar unele chiar trecute în conservare. Vânzările SC Oltchim SA au crescut cu 30 de milioane de euro, de la 111 milioane de euro în 2013, la 141 de milioane de euro, în 2014. După intrarea în insolvenţă a societăţii, vânzările au înregistrat creşteri lunare, dar, cu toate acestea, cotele de piaţă deţinute de produsele fabricate pe principalele pieţe de desfacere au fost nesemnificative. Cantitatea de propilenă aprovizionată a crescut la 57.316 tone în 2014 Din punctul de vedere al activităţii de aprovizionare, anul 2014 s-a dovedit pentru SC Oltchim SA a fi unul mai bun, în raport cu 2013. Societatea are în prezent peste 150 de furnizori, majoritatea cu capital privat. Procedural, activitatea de achiziţie a materiilor prime a cunoscut o îmbunătăţire în 2014, faţă de anul precedent, ca urmare a aprobării de către Ministerul Economiei, în februarie 2014, a ultimelor norme procedurale interne privind atribuirea contractelor de achiziţie, cu prevederi mai flexibile şi adaptate condiţiilor de piaţă concurenţială, în raport cu condiţiile restrictive impuse, în anul 2013, prin OUG nr. 34/2006. Incertitudinea furnizorilor de materii prime, legată de posibilitatea SC Oltchim SA de a rămâne pe piaţă, s-a diminuat pe parcursul anului 2014. Referitor la modalităţile de plată, aceştia au continuat să fie reticenţi şi au menţinut solicitarea de plată în avans, iar, treptat, unii dintre furnizori au acceptat plata la termen, garantată cu bilet la ordin. În cursul anului 2014, comparativ cu 2013, din ce în ce mai multe firme şi-au manifestat interesul de a colabora sau de a relua colaborarea cu SC Oltchim SA. Pe fondul creşterii producţiei de polioli şi al repornirii instalaţiei Oxo-alcooli în septembrie 2014, cantităţile de materii prime achiziţionate au crescut, unele dintre ele considerabil, faţă de anul anterior. Astfel, cantitatea de propilenă aprovizionată a crescut de la 34.734 de tone în 2013 la 57.316 tone în 2014, o creştere accentuată înregistrând din luna septembrie 2014. Creşterea a avut loc şi pe fondul unei situaţii favorabile de piaţă, care a constat în scăderea preţului petrolului în noiembrie 2014 şi, în consecinţă, a preţurilor tuturor produselor petrochimice, precum şi ca urmare a repornirii instalaţiei Oxo-alcooli. Sursele de aprovizionare s-au diversificat substanţial, fiind atât din ţară, cât şi din afara ţării. În ceea ce priveşte etilenoxidul (materie primă în fabricarea poliolilor), cantitatea achiziţionată în 2014 a crescut cu 60% faţă de 2013, respectiv de la 2.564 de tone la 4.114 tone. Acest produs este o materie primă cu caracter de raritate, iar sursele de aprovizionare au rămas în mare parte aceleaşi (integral din afara României), atât din Uniunea Europeană, cât şi din ţări terţe din afara UE. Cantităţile de materii prime achiziţionate pentru secţia Electroliză (sodă calcinată, acid sulfuric, sare soluţie) au crescut uşor, sursele rămânând aceleaşi, respectiv surse din ţară (pentru soda calcinată şi sare soluţie) şi surse din UE (pentru acidul sulfuric). Furnizorul de energie electrică şi abur industrial al SC Oltchim SA este CET Govora, cei doi parteneri aflându-se într-o relaţie de interdependenţă tehnologică, în sensul că aburul industrial produs de furnizor nu poate fi livrat către alte entităţi. SC Oltchim este unic producător în România de polioli-polieteri, oxo-alcooli, anhidridă ftalică, dioctilftalat. Societatea produce o gamă variată de polioli-polieteri dezvoltaţi în propriul Centru de cercetare, cu calitate la nivelul marilor producători. Pe piaţa europeană, cererea pentru tipurile de polioli-polieteri produse în cadrul SC Oltchim SA înregistrează o creştere tot mai mare. În următorii ani se estimează creşteri anuale medii ale cererii de 2,5% în ţările Uniunii Europene şi de 5% pentru restul ţărilor din Europa. Pentru Orientul Mijlociu şi Africa se estimează o creştere medie anuală a cererii de peste 6%. Activitatea, concentrată pe sectoarele polioli şi sodă caustică În cursul anului trecut, SC Oltchim SA a produs şi a livrat trei categorii de produse: polioli-polieteri, cu o pondere de 70% în cifra de afaceri; produse clorosodice, cu o pondere de 20% în cifra de afaceri; produse oxo-alcooli, cu o pondere de numai 3,5% în cifra de afaceri (instalaţia de oxo-alcooli a fost repornită în luna septembrie 2014). Produsele cu cea mai mare pondere în cifra de afaceri au fost poliolii. Societatea intenţionează să-şi concentreze activitatea pe sectoarele polioli şi sodă caustică, dar a repornit în 2014 şi instalaţia de oxo-alcooli şi vizează şi repornirea instalaţiei de plastifianţi. Acidul clorhidric şi hipocloritul de sodiu sunt produse secundare, obţinute în procesul de electroliză, şi sunt valorificate preponderent pe piaţa internă, acestea necesitând condiţii speciale de depozitare şi transport. Oprirea activităţii instalaţiei de piroliză (2008) din cadrul Arpechim a afectat negativ activitatea de producţie PVC, etilena reprezentând principala materie primă pentru obţinerea acestui produs. Situaţia a culminat în anul 2012 cu oprirea totală a instalaţiei de producţie a PVC. Din lipsa capitalului de lucru, începând cu luna august 2012, instalaţiile de producţie au fost oprite, situaţie care a continuat timp de câteva luni, producţia fiind reluată treptat, începând cu luna decembrie, dar la o rată de operare redusă. Principalele pieţe de desfacere în 2014 au fost: Uniunea Europeană (46%), România (29%), Orientul Mijlociu (12%) şi restul Europei (10%). În anul 2014, comparativ cu 2013, livrările de produse au crescut cu 38%, datorită măsurilor de reorganizare şi optimizare a activităţii, adoptate ulterior deschiderii procedurii insolvenţei şi care au condus la recâştigarea încrederii partenerilor externi. SC Oltchim SA are o gamă largă de produse de calitate şi cu domenii multiple de utilizare, cu mare căutare atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă. Pentru unele produse din profilul de fabricaţie, SC Oltchim SA este furnizor principal sau chiar unic pe plan intern, fiind compania care susţine cu materii prime o serie de sectoare de activitate din ţară, şi anume: industria aluminiului, fabricarea fibrelor artificiale şi celulozice, industria energetică, industria farmaceutică şi alimentară, industria de prelucrare a maselor plastice, industria construcţiilor. Aceste industrii au fost puternic afectate în perioada 2010 - 2014 de reducerea drastică a activităţii SC Oltchim SA. La soda caustică, la nivel mondial, cei mai mari producători şi, deci, concurenţi sunt: Dow Chemical, Ineos Chior, Solvay SA, Akzo Nobel, Bayer AG, Arkema, SolVin, Vinnolit, Ercros, BASF, PCC Rokita. În Europa Centrală şi de Est, SC Oltchim SA este cel mai mare producător de sodă caustică, după care urmează, în ordinea capacităţilor de producţie, Borsodchem, Anwil SA şi Spolana. La nivel mondial, cei mai mari producători la polieteri- polioli sunt: Dow, Lanxess, Repsol, Shell, BASF, iar în Europa Centrală şi de Est - PCC Rokita. Principalul competitor al SC Oltchim SA pe piaţa poliuretanilor din Europa este PCC Rokita, companie deţinută de acţionarul SC Oltchim SA - PCC SE, care este în aceeaşi poziţie de producător exclusiv de polioli-polieteri, spre deosebire de marii producători (Dow, Bayer, BASF), care oferă şi produsul de reacţie în fabricarea poliuretanilor, adică izocianaţii şi deţin şi case de sisteme care le permit integrarea în aval a producţiei. S-a depus documentaţia pentru obţinerea autorizaţiei integrate de mediu La data de 31 decembrie 2014, numărul angajaţilor SC Oltchim SA a fost de 2.239, mai mic cu 78 decât la sfârşitul anului precedent. Gradul de sindicalizare al forţei de muncă este de 82,3%. Structura pe vârstă, la 31 decembrie 2014, arată că majoritară (60,6%) este categoria cuprinsă între 41 şi 50 de ani. Din punct de vedere al vechimii în muncă, ponderea cea mai mare o deţine personalul cu peste 20 de ani vechime (71,2%). Ponderea de 74,3% a personalului cu studii medii (liceu, şcoala profesională) este în concordanţă cu profilul de activitate a companiei - unitate productivă industrială, în care numărul personalului direct productiv (muncitori) este preponderent. La sfârşitul anului trecut a fost negociat şi înregistrat la ITM Vâlcea contractul colectiv de muncă, având aplicabilitate până în data de 31 decembrie 2016. Având în vedere că SC Oltchim SA îşi desfăşoară activitatea în două amplasamente diferite, respectiv Platforma Chimică Râmnicu Vâlcea şi Direcţia Petrochimică Bradu (punct de lucru), autorităţile competente de mediu au emis documente evidenţiind obligaţiile de mediu care îi revin fiecărui amplasament: autorizaţii integrate de mediu, autorizaţii privind emisiile de gaze cu efect de seră, acorduri şi avize de mediu, autorizaţii de gospodărire ape, autorizaţia pentru transportul pe conducte a etilenei şi propilenei, etc. În anul 2014 a avut loc auditul de certificare a sistemului integrat calitate-mediu, pentru conformarea cu cerinţele standardelor ISO 9001/2000 şi ISO 14.001/2004, pentru care societatea deţine certificatul valabil până la data de 9 septembrie 2017. Întrucât pe amplasamentul Direcţiei Petrochimice Bradu nu s-a desfăşurat activitate în anul 2014, nu există influenţă asupra factorilor de mediu. Activitatea pe amplasamentul de la Râmnicu Vâlcea a fost reglementată, din punct de vedere al mediului, prin Autorizaţia Integrată de Mediu nr. 14/25 august 2006, revizuită în data de 18 iunie 2012, emisă de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Craiova, cu termen de valabilitate până la 31 decembrie 2014. Pe parcursul anului 2014 s-au depus documentaţiile necesare obţinerii unei noi autorizaţii integrate de mediu şi a autorizaţiei de gospodărire a apelor. SC Oltchim SA a actualizat următoarele documentaţii: planul de măsuri pentru monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru anul 2015; raportul de îmbunătăţire privind metodologia de monitorizarea a emisiilor de gaze cu efect de seră; raportarea în Sistemul Integrat de Mediu pentru inventarul emisiilor, monitorizarea solului şi subsolului, statistică deşeuri şi uleiuri, ambalaje, emisii industriale; statistica privind cheltuielile de protecţia mediului; planul de prevenire şi combatere a poluării accidentale a apei; notificarea activităţii la SC Oltchim SA, conform HG nr. 804/2007; informarea publică privind substanţele periculoase existente pe amplasament. Societatea are în funcţiune un sistem de monitorizare a tuturor factorilor de mediu (apă, aer, sol, deşeuri) prin laboratoarele proprii, cât şi de către institute şi firme de specialitate. SC Oltchim SA a încheiat cu Administraţia Bazinală de Apă Olt contractul abonament de utilizare sau exploatare a resurselor de apă sau a potenţialului hidroenergetic, cu valabilitate în 2014. SC Oltchim SA monitorizează debitele prelevate şi evacuate în regim continuu, precum şi indicatorii la evacuare pe probe momentane şi medii zilnice. Monitorizarea calităţii apelor subterane se face printr-o reţea de foraje de observaţie. Calitatea apelor râului Olt, în aval de platforma chimică, este influenţată de calitatea efluenţilor reziduali deversaţi de pe platforma chimică (camera de amestec, staţia de epurare biologică şi limpede batal al SC Uzinele Sodice Govora - Ciech Chemical Group SA), de regimul de uzinare al hidrocentralelor, dar şi cantitatea de precipitaţii căzută. Cheltuieli de 1,1 milioane de lei, efectuate de Centrul de cercetate al Oltchim În anul financiar 2014, SC Oltchim SA nu a încheiat noi contracte de cercetare şi dezvoltare tehnologică cu institute de cercetare şi proiectare de profil şi nici nu sunt încheiate contracte de cercetare şi dezvoltare tehnologică pentru anul acesta. Cheltuielile efectuate în anul 2014 de Centrul de cercetare al SC Oltchim SA au fost în cuantum de 1,1 milioane de lei, faţă de o valoare estimată de 1,6 milioane de lei, din care cheltuieli cu personalul de 896.000 de lei, consultanţa tehnică şi economică de 46.200 de lei şi cheltuieli materiale de 58.900 de lei. În anul 2014, cheltuielile pentru implementarea regulamentului UE nr. 1907/2006 Reach, privind substanţele chimice periculoase, au fost de 105.800 de euro, iar pentru anul 2015 se estimează un volum al cheltuielilor de 183.200 de euro. Rezultatele înregistrate de societate, în principal, începând cu luna octombrie 2014, demonstrează faptul că SC Oltchim SA a recâştigat piaţa externă la principalul produs fabricat, polioli-polieteri. Astfel, a devenit furnizor constant de produse clorosodice şi polieteri, în principal, pentru pieţele de proximitate (Turcia, Bulgaria, Serbia, Ucraina şi Ungaria). Ameninţările principale sunt reprezentate, pe de o parte, de companiile producătoare din zonă (Borsodchem, Chimcomplex, PCC Rokita) care, prin preţurile agresive practicate, creează o presiune semnificativă pe profitabilitatea companiei şi, pe de altă parte, de nivelul scăzut al pieţei FOB pentru produsele clorosodice, care, în anul 2014, a făcut ca vânzarea celui de-al doilea produs ca importanţă, respectiv soda caustică lichidă şi solidă, să se facă mai dificil, pe această piaţă. Capitalizarea companiei poate permite atingerea unor niveluri de preţ competitive prin creşterea capacităţilor de producţie şi, implicit, beneficii oferite de economia de scală. Posibilităţile de dezvoltare cuprind, în principal, creşterea producţiei pentru secţia polioli-polieteri, eficientizarea şi scăderea costului de producţie pentru secţia clorosodice şi realocarea unei părţi din costurile actuale fixe, prin repornirea liniei de fabricaţie Oxo-anhidridă ftalică-dioctilftalat. Datorită poziţionării geografice, în centrul pieţei cu cea mai mare creştere de consum din Europa, SC Oltchim SA are piaţa de desfacere asigurată pentru toate produsele sale care se fabrică în prezent: avantaj proximitate surse de materii prime (sare, calcar) şi utilităţi (abur); avantaj vânzări pe pieţe vecine în creştere; avantaj acces transport feroviar, rutier şi maritim. Un alt avantaj îl reprezintă faptul că nu există o dependenţă semnificativă a SC Oltchim SA faţă de un singur client sau un grup de clienţi, a cărui pierdere ar avea un impact negativ asupra veniturilor societăţii. Riscul de creditare reprezintă riscul ca una dintre părţile participante la un instrument financiar nu îşi va îndeplini o obligaţie, fapt care va determina ca partea cealaltă să înregistreze o pierdere financiară. Activele financiare care supun SC Oltchim SA la concentrări potenţiale de riscuri de creditare cuprind, în principal, creanţele din activitatea de bază. Acestea sunt prezentate la valoarea netă, de provizionul pentru creanţe incerte. Riscul de credit aferent creanţelor este limitat, ca urmare a numărului mare de clienţi din portofoliul de clienţi al SC Oltchim SA, a instrumentelor financiare utilizate şi a încheierii poliţei de asigurare a creditelor comerciale interne şi de export. Politica SC Oltchim SA referitoare la lichidităţi este de a păstra suficiente active, astfel încât să îşi poată achita obligaţiile la datele scadente. Activele şi datoriile sunt analizate în funcţie de perioada rămasă până la scadenţele contractuale.

Amintirile mele la versiunea 10

https://www.scribd.com/doc/257770866/Amintiri-Din-Viata-de-Inginer-Chimist-10