Am inceput noul an

Am început noul an cu speranţe, dar şi cu nesiguranţa creată de acel "nu ştim exact ce ne aşteaptă".Ascultam la radio Guerrilla o emisiune în care crainicul cerea ascultătorilor să spune ce-i enervează acum.Dacă o să fac o listă cu ce mă enervează,nu nepărat într-o ordine prioritară,poate mă mai liniştesc.Uite ce:
- faptul că au scăzut pensiile fără să ne anunţe clar procedeul....cota de CASS
- faptul că interesul celorlalţi faţă de experienţa mea ce poate fi împărtăşită,a scăzut şi este legat de aşazisa criză
- faptul că au scumpit carburanţii fără temei şi socoteliele care se plimbă pe net referitoare la preţul tonei de carburant sunt atehnice. După cum spun cei ce postează 1 litru costă 5,15 lei (nu 1 kg care este submultiplul tonei),pornind de la un preţ în euro pe tona de combustibil.Dacă se fece un calcul simplu în care se ţine seama ca densitatea benzinei este de 0,760 kg/litru,la acelaşi preţ pe tonă 1 litru ar trebui să coste 3,9 lei. Diferenţa de 1,25 lei / litru la pompa de benzină,cine o ia?
- guvernul care "întâi taie şi pe urmă numără" ca modalitate de probare a diletantismului economic
- toţi cei care se dau mari şi deştepţi şi nu sunt aşa...sunt datorită conjuncturii într-o postură favorabilă lor
- posturile de televiziune care aduc la talk-showuri aceleaşi feţe,expirate ca înţelegere şi competenţă,pricepâdu-se la toate temele puse în discuţie
- indicaţiile preţioase pe care le dă preşedintele B şi pe care se reped ceilalţi B să le pună în practică cu orice preţ
- toete aspectele economice şi sociale care mă fac să-mi fie teamă de ziua de mâine

puzzle

a venit iarna

Viata in 5 sticle

Altele de la altii

Prince of Persia....sau credeti ca este mai mult

Aţi văzut că prinţul a tăiat pensiile fără să ceară acordul nimănui!

A'nceput de ieri sa cada

o poezie care circula pe internet...mie mi-a placut

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un rrom, pe urmă doi.
Franţa pusă e pe sfadă,
Şi ni-i dă pe toţi grămadă,
Înapoi.
Nu e cuşer, dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt ţigani şi balabuste,
Vin la Otopeni, ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând,
Şi se-mpiedică de fuste,
Vrând-nevrând.
Cei mai mari, acum, din sfadă,
Stau, pe-ncăierare puşi,
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi stau grămadă
Lângă uşi.
Colo-n colţ, acum răsare
Un ţigan mai mărunţel,
Chinuindu-se să care
O sacoşă mult mai mare
Decât el.
Opt cercei într-ânsa are,
Cinci brăţări şi-un portofel,
De la nişte trecătoare,
Pe sub turnul ăla mare,
Zis Eiffel.
Altul, zău, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lanţ, cu-o cruce mare,
Care saltă în mişcare
Pe buric.
Trei ţigănci cu burta mare
Şi cu rochii fistichii,
Nu au loc ca să coboare,
C-alăptează fiecare
Doi copii.
Un reporter vine-n grabă
Să le ia un interviu
Şi se-nvârte în pustiu
Până când răspunde-o babă,
Cam târziu.
Se-oţărăşte rău bătrâna
Către cel cu microfon,
Şi-l înjură francofon,
Fi'ncă nu mai e româna
De bonton.
Zice: -"Merde, cam mare graba,
N-am făcut nimica rău,
Uite-aici, îţi spune baba,
Ne băgară pe degeaba
La bulău.
Şi, degeaba ne-au dat banii
Că, mai şmecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toţi ţiganii
Înapoi.
Nu e mare socoteală
Că acasă ne-aţi trimis,
Ne-adunăm la repezeală
Şi să vezi atunci ciordeală
La Paris"!