O poanta cu grecii

Ştiaţi că în Grecia călătoria cu metroul e gratis?
Sau că statul pierde din evaziune, anual, peste 1,6 miliarde de euro şi s-a ajuns la situaţia halucinantă de a urmări din elicopter cine nu-şi declară piscinele ca să evite plata impozitelor?

Metroul din Atena este o plăcere.
Are aer condiţionat, cu plasme ce întreţin bună dispoziţie a pasagerilor, iar trenurile vin şi pleacă întotdeauna la timp.
Şi totul e gratis pentru toţi cei 5 milioane de locuitori ai capitalei Greciei.
Acesta este exemplul de la care pornesc jurnaliştii de la Daily Mail când analizează cauzele care au stat la baza situaţiei financiare dezastruoase în care se află Grecia la ora actuală.
„O cultură a lăcomiei, a evaziunii şi a risipei scandaloase”,
aşa caracterizează ziariştii britanici principala cauză care a dus la dezastrul financiar din Grecia.
De ce e metroul gratis? Nu există turnicheţi care să blocheze intrarea sau să permită ieşirea din impresionanta reţea subterană a metroului din Atena, iar cetăţenii sunt în schimb rugaţi să „valideze” tichetele înainte de îmbarcarea în trenuri. Puţini se sinchisesc însă de asta pentru că nimeni şi nimic nu-i obligă.
Nu e nicio surpriză: a fi risipitor cu banii la scară Herculeană - de la proprietarul celui mai mic magazin, până la personaje importante din lumea politică şi oameni de afaceri marcanţi - a devenit parte din viaţa Greciei, la fel ca uzo sau măslinele.

Mai mult decât atât, pe lângă faptul că nu plătesc nimic pentru biletele de metrou, grecii nu au plătit niciun cent din preţul de 1,5 miliarde de lire sterline (aprox. 1,6 miliarde de euro) cât a costat construirea metroului. Acesta a fost, după cum scriu jurnaliştii britanici „un cadou” din partea Uniunii Europene pentru organizarea Jocurilor Olimpice din 2004. La acea dată era binecunoscut traficul rutier infernal din capitala Greciei.
Căile ferate: salarii de lux, venituri de 80 de milioane de lire (aprox. 89,05 de milioane de euro), cheltuieli de 500 de milioane de lire (aprox. 556,6 de milioane de euro) Pe lângă acest „cadou” mai este un aspect deloc de neglijat în condiţiile actualei crize economice.
Salariul mediu al angajaţilor de la căile ferate greceşti este de 60.000 de lire sterline pe an (aprox. 66788 de euro).
Deşi se obţin 80 de milioane de lire (aprox. 89,05 milioane de euro) din vânzările de tichete, pentru cei care nu sunt locuitori ai Atenei, cheltuielile companiei se ridică la 500 de milioane de lire anual (aprox. 556,6 milioane de euro). „Avem o companie de căi ferate care este falimentară, fără niciun dubiu.
Şi cu toate astea, nu e singura companie din Grecia care are asemenea salarii”, a declarat fostul ministru grec al finanţelor, Stefans Mănos.
Evaziunea fiscală văzută din elicopter!!!
„Mii de locuitori din nordul Atenei au fost identificaţi cu ajutorul elicopterului că deţin piscine şi nu plătesc niciun impozit, cum ar trebui. 300 de „fraieri" le-au declarat.
Restul găsesc metode ingenioase ca să scape de un Fisc sub-dimensionat şi care oricum închide ochii în fața acelora care nu vor să plătească taxele şi impozitele.
Guvernul a publicat o listă cu 70 de doctori care au înşelat statul cu sume uriaşe, dar un oftalmolog a declarat la un post de radio că „numai proștii plătesc taxele". „Proștii de europeni, poate", scriu la rândul lor jurnaliştii de la The Telegraph.
Cei care colectează taxele se plâng ca datornicii plătesc 20% din sume şi apoi dispar. Economiştii estimează că cei din sectorul privat suportă greul, în timp ce angajaţii de la stat scapă fără să plătească.
Maseurii şi cofetarii se pensionează la 50 de ani
În mod ridicol, după cum scrie Daily Mail, maiştrii cofetari, prezentatorii de radio, frizerii şi maseurii din băile cu abur se numără printre cele 600 de profesii în care este permisă pensionarea la 50 de ani, cu o pensie de stat care reprezintă 95% din salariul anual câştigat în ultimele 12 luni de muncă.
Uluitor, doar 5.000 dintre cei 12 milioane de greci admit că au salarii anuale de peste 90.000 de lire sterline (aprox. 100.000 de euro).
Cum s-a ajuns la colapsul financiar?
Daily Mail punctează că „Grecia s-a bazat prea mult până acum pe banii proveniţi de la Uniunea Europeană, în special pe cei veniţi din ţările nordice, foarte bogate.
Grecia a practicat acest sistem din 2001 când a intrat în UE.
Fondurile au curs către Grecia din toată Europa, iar grecii au început să cheltuie de parcă nu ar mai fi existat ziua de mâine.
Banii au „inundat” toate sectoarele vieţii publice.
Ca rezultat, de pildă, sistemul educaţional grecesc are de patru ori mai mulţi profesori pe elev decât Finlanda, care este ţara cu cel mai înalt nivel de educaţie din Europa”.

„Dacă grecii ar fi strâns cureaua mai mult şi ar fi plătit taxele către propriul stat, poate acum, votanţii europeni nu ar mai simţi aceeaşi aversiune faţă de ei”, concluzionează Daily Mail. --

Unul din scenariile crizei ?

Subject: Criza financiară pe înţelesul "băutorilor" de rând. O ficţiune inspirată însă din realitatea zilelor noastre


Helga este proprietar de bar. Un bar pe care l-am putea numi A1 (sau, pentru a da un plus de savoare poveştii . AIBar - fără nici o legătură cu deja celebrul brand AIG), ai cărui clienţi sunt în marea lor majoritate şomeri. În termeni economici, situaţia financiară precară a clienţilor săi, este o problemă cât se poate de serioasă pentru viitorul afacerii pe care Helga o conduce. Aşa începe povestea - fictivă - a proprietarei unui business - la fel de fictiv - cu băuturi alcoolice. Circulă pe internet ca un viral . şi este o poveste plină de învăţăminte.

Cu o afacere care abia se târa de la o zi la alta, şi după multe nopţi nedormite, Helga pune la punct o nouă strategie de marketing, cu o ofertă de nerefuzat pentru clienţii săi: "Bea acum - plăteşte mai târziu!", prin care Helga îşi creditează clienţii. "Băutul pe datorie" s-a dovedit o strategie de succes, pentru că, aproape peste noapte, barul Helgăi a devenit cel mai frecventat local din zonă. Iar de aici şi până la a deveni barul cu cele mai mari vânzări din oraş nu a mai fost decât un pas!

Eliberaţi de presiunea de a plăti pe loc ceea ce consumă, clienţii nu au mai avut prea multe de obiectat atunci când Helga a mărit preţul băuturilor servite. Şi a făcut asta nu doar odată, ci în mai multe rânduri, fără ca vreunul din clienţii săi să protesteze. Una peste alta, afacerile Helgăi au explodat: vindea tot mai mult şi tot mai scump ... doar că pe datorie.

Oportunităţi de business pentru bancă

Cu o astfel de evoluţie a cifrei de afaceri, afacerea Helgăi a atras atenţia tânărului, dinamicului şi inventivului director al băncii care credita activitatea de zi cu zi a barului: pentru acesta, creanţele acumulate erau o adevărată avere viitoare.

Asta a fost suficient pentru executivul băncii, pentru a majora limita de credit pe care AIBar o avea la banca pe care o conducea. Evident, veniturile viitoare ale barului (provenite din consumul pe datorie al clienţilor săi) au fost folosite drept garanţii pentru extinderea liniei de credit acordate.
O iniţiativă bine primită la sediul central al băncii în cauză, unde, traderii au identificat o bună oportunitate de a mai face ceva comisioane din tranzacţii. Au transformat datoria clienţilor băncii în obligaţiuni ale căror dobânzi, şi al căror principal, urmau a fi plătite ulterior, la încasarea datoriilor consumatorilor din barul Helgăi. Şi pentru că aveau nevoie de un nume, le-au numit AIBonds.

Frumos împachetate, şi cu randamente ridicate - pentru că preţurile băuturilor servite de Helga erau mult peste media celorlalte baruri, şi deci profiturile erau pe măsură - obligaţiunile au fost vândute de traderii băncii în cauză către alte bănci, fonduri sau investitori în căutare de câştiguri.

Alcoolicii şomeri nu-şi pot plăti băutura consumată

Nici unul dintre cumpărători nu şi-a pus însă semne de întrebare cu privire la faptul că veniturile viitoare ale obligaţiunilor tocmai cumpărate (care aveau rating AAA) erau de fapt garantate doar de plăţile ce urmau a fi făcute de o adunătură de alcolici fără serviciu.
Pieţele vedeau doar randamentele promise, iar goana după câştiguri întreţinea creşterea preţurilor obligaţiunilor respective, care treptat, au devenit cele mai tranzacţionate instrumente financiare de pe pieţele de profil.

Marii jucători, care dispuneau de mari sume de bani nu mai pridideau să cumpere obligaţiunile garantate cu veniturile viitoare ale barului Helgăi. Asta până în ziua în care, în ciuda faptului că preţurile obligaţiunilor respective creşteau ca Făt-Frumos, unul dintre oficialii băncii la care Helga avea linia de credit deschisă, a decis că a venit vremea să-I ceară acesteia achitarea creditului, şi i-a trimis o notificare în acest sens.

Helga, la rândul ei, s-a văzut nevoită să ceară clienţilor plata datoriilor, pentru a-şi putea achita datoria la bancă. Doar că, în continuare fără venituri . aceştia nu au prea avut de unde să plătească băutura consumată până atunci. Asta a pus capăt afacerii Helgăi, care a trebuit să-şi închidă barul, şi să-şi declare falimentul. 11 salariaţi şi-au pierdut locurile de muncă.

Un faliment cu efect în pieţele de obligaţiuni

Ştirea că afacerea Helgăi a dat faliment s-a împrăştiat instantaneu printre deţinătorii de obligaţiuni garantate cu veniturile viitoare ale barului respectiv. Şi, pentru că nu mai aveau nici o şansă să primească bani de pe urma afacerii respective, deţinători obligaţiunilor AIBonds au pornit avalanşa vânzărilor. Preţul acestora a căzut cu peste 90%, ceea ce a dus la scăderea valorii portofoliului de obligaţiuni deţinut de bancă.
Şi pentru că valoarea activelor lichide ale băncii s-a diminuat spectaculos peste noapte, aceasta nu au mai avut bani pentru a acorda noi împrumuturi, ceea ce a îngheţat activitatea de creditare, şi a pus companiile din regiune într-o mare dificultate în a-şi asigura necesarul de cash pentru activitatea de zi cu zi.

Falimente pe bandă

Mai mult, furnizorii barului Helgăi, care la rândul lor cumpăraseră la rândul lor obligaţiuni AIBonds (pentru fondurile proprii de pensii) s-au trezit în situaţia de a-şi şterge din contabilitate 90% din valoarea prezumată a respectivelor titluri.
O pierdere pe care furnizorul de vinuri nu a putut să o suporte, fiind nevoit să ceară şi el falimentul. O afacere ce avea o istorie de peste trei generaţii a închis astfel porţile, lăsând locul liber unui competitor care, preluând fabrica locală a închis-o, iar alţi 150 de oamenii au rămas fără loc de muncă.

Ce să faci, odată scăpat de faliment? Îţi acorzi un bonus

Din fericire - pentru banca şi casele de brokeraj care au înregistrat şi ele pierderi ca urmare a scăderii valorii portofoliilor lor de obligaţiuni AIBonds - acestea au primit bani de la Guvern, şi au fost salvate astfel de la faliment. Asta cu bani proveniţi din taxele şi impozitele contribuabililor; salariaţi nebăutori - care nu au călcat niciodată prin barul Helgăi.
Scăpaţi de la faliment, executivii respectivelor instituţii financiare au început să-şi acorde bonusuri pentru măsurile luate pentru salvarea instituţiilor conduse. Bonusuri de miliarde bune de euro. Asta în timp ce cheltuielile cu sănătatea, protecţia socială sau educaţia pentru cetăţenii regiunii respective au trebuit reduse.

Această poveste este o ficţiune. inspirată însă din realitate, care ne arată cum NU trebuie să fie capitalismul! Cum ar trebui să fie? O formă de organizare economică şi socială în care cei care cad în păcatul lăcomiei trebuie să şi plătească, prin faliment.

O poanta despre Bacalaureatul 2011

Nu am fost in Finlanda...dar,asa o fi?

Nu este de mirare ca sistemul educativ finlandez este cel mai evoluat si mai bun din lume.
Finlanda este, in acelasi timp, si una din tarile cu cele mai ridicate nivele de trai din lume. In urma perioadei de grava recesiune economica din anii '90, guvernul a hotarit sa dedice fonduri importante educatiei, cercetarii si tehnologiei. Rezultatul: in mai putin de 10 ani, Finlanda a trecut pe primele locuri din lume ca bunastare sociala si bogatie.
Exemplul Nokia. La inceput, un sat cu o singura fabrica, de cizme de cauciuc. Apoi, o fabrica de televizoare. In sfirsit, pe baza aliantei dintre patronat si sindicate, se mizeaza pe telefonia celulara. Astazi sunt lideri mondiali, inaintea Germaniei, Japoniei si Statelor Unite.
De ce este atit de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 8 clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamina?
07:45 - Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici. Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala. Biletul este subventionat de catre municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana. Niciun muc de tigara, nicio hirtie pe jos, niciun grafitti pe ziduri.
09:15 - Orele de 45 de minute. Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune in toata tara. Restul il alege scoala, de acord cu profesorii, parintii si elevii. Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta. Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne, si nu se scrijeleste nimic. Scoala este publica si, bineinteles, gratuita, dar cu instalatii demne de un colegiu "scump" din Spania. Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante. Fiecare doi elevi au cite un calculator. O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de timplarie, schiuri... O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire. Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mincarea e gratuita.
12:00 - Mincare calda, nutritiva si gratuita. Saili are o jumatate de ora pentru prinz, la restaurantul scolii. Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv, si cu multe feluri de salate si fructe. Se bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras. Daca orele se prelungesc pina dupa amiaza, scoala are obligatia de a oferi o gustare elevilor.
16:05 - Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic. Nu exista delincventa, strazile sunt sigure. Cind se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intirzie la serviciu.
18:30 - Cina si sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina) sunt momentele in care familia se afla impreuna. Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor. Dar in aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata familia, in comun.
20:15 - Temele si la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme de casa, desi Saili le termina rapid, intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in engleza. Pentru Saili, scoala este ca un serviciu.
- "Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca".
- Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200000 de euro, de la gradinita pina la absolvirea unei universitati. "Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre".
- Studentii platesc doar cartile si mincarea (2.50 euro la restaurantul facultatii). Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dindu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.
- Elevii au un respect total fata de profesori, si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei. Nu poarta uniforme, dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati.
- Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki, sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi. Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cit mai inalt.
- Temele sunt sfinte. Si este foarte rau vazut ca un elev sa copieze, chiar si de catre ceilalti elevi. Este de neconceput ca un elev sa scoata o fituica la un examen. Cel care ar face-o ar fi izolat de catre restul de elevi. "De ce sa risti, cind poti sa studiezi?" Pe aceeasi linie, ca adulti, nu-si vor imagina ce este evaziunea fiscala. Nu e de mirare ca Finlanda se afla in fruntea tarilor cu cele mai ridicate statistici de transparenta si cea mai scazuta coruptie publica.
- Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara: "Cind îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor".
- Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de a lua un examen, "pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decit o singura data". Se studiaza pina cind se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata.
- "Ziua de lucru" a lui Saili este intensa, de la 8 pina la 3. Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber. Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica. Elevii cinta la vioara, chitara electrica sau la ce prefera. Si, inca odata, se incurajeaza gindirea critica si se discuta.
- "Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video. Il intreb daca este fericit. Fara sa clipeasca, imi raspunde ca da."
Da, dar secretul este altul:Pe la 1600 s-a legiferat ca cine nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii.

despre regionalizare

Am tot citit despre acest subiect si nu inteleg substratul actiunii.Ce vor romanii??? Ce vrea conducerea Basescu??? Motivatiile sunt foarte subiective dar niciuna dintre ele nu are un bilant economic la baza :
- ce castiga statul
- ce pierde cetateanul
si niciuna nu tine cu cetateanul sau sa respecte spiritul : "statul este in slujba cetateanului si nu invers".

Dupa toate esitmarile statul va vrea sa castige tot de pe spinarea cetateanului,care si asa este la limita cu banii.Am gasit o parere a unui tanar ,care se pare ca gandeste ca mine,o sa o redau in cele ce urmeaza....


De ce se grăbește Băsescu să regionalizeze România?
Traian Băsescu a aruncat în arena politică tema regionalizării administrativ-teritoriale a României. Drept urmare, de o săptămână, subiectul regionalizării României ține prima pagină a ziarelor și deschide principalele jurnale de știri de la mai toate televiziunile națle.
Potrivit propunerii venite din partea lui Traian Băsescu și susținută frenetic de PDL, România ar urma să fie alcătuită din 8 mari regiuni iar actualele județe desființate. Și toate acestea ar urma să se întâmple chiar în toamna acestui an.

Graba cu care șeful statului dorește să își impună planul de ciopârțire a României devine suspect de la o zi la alta. În mod normal și democratic, acest demers se face în urma unor analize și studii de impact, făcute timp de mai multe luni de zile de către o armată de specialiști. După ce aceștia evaluează situația, se înaintează concluziile instituțiilor statului, gen Președenție, Guvern, Parlament care prin consens cad de comun acord cu privire la forma finală iar mai apoi merg cu propunerea către popor. Doar poporul poate decide în urma unui referendum, dacă România își va schimba structura organizatorică, nicidecum un singur om, în speță Traian Băsescu.

Și de această dată, Băsescu dă dovadă de ipocrizie și bătaie de joc la adresa românilor, sfidându-i în cel mai execrabil mod cu putință. E inadmisibil ca un singur om să facă ce vrea în țara asta, doar din dorința de a-și pune în aplicare planurile mărețe și de a da curs șantajului politic extern privind ținutul secuilor.

Când referendumul i-a servit intereselor politice, Băsescu a cerut organizarea acestuia, când s-a pus problema unui referendum în București pentru desființarea sectoarelor, Băsescu l-a ”rugat” pe Oprescu să anuleze referendumul. Acum când vine vorba de regionalizare, Băsescu nici nu mai pomenește de o astfel de măsură democratică obligatorie, ci vrea ca acest lucru să îl facă prin instrumentul marionetă-numit Emil Boc, care va trebui să își asume răspunderea în Parlament pe acest proiect de lege.

Și pentru ca tabloul să fie complet, oferă UDMR și asumarea răspunderii pe legea minorităților, ca parlamentarii maghiari să nu se opună planului de regionalizare. Pentru a-și vedea visul cu ochii, Băsescu este dispus să vândă pe bucăți țara, ungurilor.

Motivul invocat în favoarea regionalizării țării cum că Uniunea Europeană nu ne mai dă bani este un fals ordinar. Oficialii UE au infirmat acest lucru. Apoi au venit cu varianta că în acest fel se reduce birocrația și corupția. Nimic mai fals. Oare e mai ușor să șantajezi 8 oameni sau 42?

Dacă acest plan ar fi pus în aplicare peste noapte, un haos de nedescris ar cuprinde România. Toate cărțile de identitate, permisele de conducere, numerele de înmatriculare ale mașinilor, pașapoartele, actele de proprietate, toate ar trebui schimbate. Toate acestea costă, bani, timp și foarte mulți nervi. Toate instituțiile publice din țară, gen, primării, școli, grădinițe, universități, reprezentanțe ale ministerelor, spitale, instituții de cultură, vor trebui să își schimbe actele, plăcuțele cu numele instituției, ștamplilele, iar toate acestea se fac contra cost, pe sume impresionante.

Numai schimbarea numerelor de înmatriculare ale mașinilor din România ar fi un jaf la drumul mare din partea statului. Firmele de casă ale DPL ar primi contracte importante pentru a se putea schimba în timp util toate numerele la mașini.

Un astfel de demers care nu implică și părerea poporului, reprezintă un atentat la democrația unei țări, și chiar o lovitură de stat dată de însăși președintele României.

În concluzie, regionalizarea României pe repede înainte are un singur scop, ca Băsescu și PDL să își asigure continuitatea la cârma țării.

Nişte bancuri ca să mai descreţim frunţile

In dimineata de dupa o noapte de amor, sotia frigida isi intreaba sotul:

Ai mai stat mult aseara, iubitule?





Un batranel, uitandu-se la scula lui: Bine mai nesimtito, ne nastem impreuna si murim pe rand?!


Gigel vine acasa zgiriat tot pe fata, pe git, pe miini.
- Doamne sfinte, ce s-a intimplat ?
- Am facut hora in jurul bradului.
- Pai, si de ce esti zgiriat in halul asta?
- Eram putini!





- Daca stiam cat esti de sarac, nu ma mai maritam cu tine!
- Eu am fost sincer cand iti ziceam ca esti tot ce am pe lume.

De ce nu ma luai in serios?


- Cine ti-a facut cunostinta cu sotia ta?
- Ah, ne-am intalnit intamplator, nu pot da vina pe nimeni.

Femeia are suflet bun, poate ierta barbatului orice, chiar daca el n-are nicio vina.

– Saptamana trecuta, v-am semnalat ‎disparitia sotiei mele. Ei bine, puteti ‎abandona cercetarile.‎
‎– Ati gasit-o?‎
‎– Nu. Dar intre timp am mai reflectat.

- Ce mai faci, amice? Te-ai casatorit sau tot tu iti gatesti?
- Si una si alta.

- Doctore, sotul meu are grave tulburari psihice. Uneori, ore intregi, ii povestesc cate ceva, ca sa constat apoi ca el n-a auzit niciun cuvant.
- Aceasta nu e boala, doamna, e un dar de la Dumnezeu!

Mă înspaimântă scenariile...dar poate au şi adevăr în ele

Surse: Strategia lui Băsescu pentru preluarea Puterii depline in 2012!


Care e "strategia de criza" a lui Traian Basescu?
Cititi cu atentie si faceti click pe linkurile din text pentru date suplimentare!
Surse extrem de bine informate sustin ca economia Romaniei se prabuseste rapid, situatia putand deveni incontrolabila in urmatoarele 1-2 luni de azi inainte. Intr-adevar, in cei 21 de ani de "tranzitie" nereusita,Romania a acumulat o datorie totala ( interna si externa) imensa, - asa cum s-a mai spus si cu alte ocazii. Nici vorba ca statul nostru sa poata sa plateasca aceste sume!


Scadenta incepe inca din 2012, cand trebuie platite dobanzile la aceste credite, acestea insemnand ( la un calcul sumar) sume de 1,5-2,5 miliarde Euro pe an! In conditiile in care rata de colectare la buget este tot mai scazuta, in care populatia are un tot mai redus nivel de trai, neputand deci sa stimuleze productia printr-o crestere de consum, in conditiile in care noi si noi disponibilizari sunt anuntate...


Ce e de facut, in opinia lui Traian Basescu?
Strategii sai au planuit ... iesirea de la guvernare a PDL la mijlocul anului 2011, deci cu un an inainte de alegeri. Cum se va realiza acest lucru? Prin impingerea UDMR la gestul de a rupe in mod unilateral coalitia de guvernamant!


Deja masinaria pedelista s-a pus in miscare pe doua fronturi:
Prima prin exacerbarea nemultumirii gruparii Blaga ( alegerile masluite de la congresul PDL) , grupare care este impinsa in mod voit sa plece din PDL cu un numar de 10-15 parlamentari.
A doua miscare s-a produs azi, prin adoptarea tacita in Camera a initiativei surprinzatoare a pedelistului Mircia Giurgiu, care prevede renuntarea la predarea obligatorie a istoriei si geografiei in limbile minoritare. Amintim ca aceasta obligativitate este inca prevazuta de Legea Invatamantului, pentru care guvernul si-a asumat raspunderea anul trecut! Deja reactia UDMR se face simtita. Daca pana azi vocile critice din cadrul Uniunii erau doar sporadice ( dar semnificative!, - vezisenatorul Frunda), in aceasta dupa-amiaza insusi Marko Bela a spus ca , de facto, - "coalitia a explodat"....


Ce urmareste Basescu prin aceste miscari extrem de riscante pentru el insusi si pentru PDL? In momentul cand guvernul Boc va cadea ( fie prin demisia acestuia in urma unui "scandal" cu UDMR; fie prin vot la motiunea de cenzura din Iunie anul acesta), Basescu are doua alternative:
Prima este sa numeasca un asa-zis tehnocrat, ceea ce in mod evident nu va intruni sufragiile parlamentarilor USL, UDMR + dizidentii lui Blaga...
A doua optiune este sa numeasca un reprezentant la USL pentru a forma guvernul. Odata cu ruperea coalitiei PDL-UDMR, noua majoritate se poate usor alcatui din USL-UDMR-dizidentii lui Blaga-etc. Sa nu uitam insa ca toate aceste proceduri parlamentare sunt lente, iar investirea noului guvern s-ar taragana pana spre luna septembrie, asta daca Parlamentul ar renunta la vacanta de vara si ar lucra in tot acest timp! Daca nu, lucrurile s-ar taragana si mai mult.
In toata aceasta perioada, guvernul Boc ar ramane in functiune cu atributiuni limitate, - deoarece ar fi un guvern demis/demisionar.


Pe fondul celor spuse la inceputul articolului ( deteriorarea infioaratoare a situatiei economice), noul guvern USL-UDMR s-ar alege cu "ponoasele", avand de gestionat o situatie care... NU poate fi gestionata si in care intrarea in incapacitate de plata ar fi raul cel mai mic!


Chiar daca actualele sondaje de opinie dau USL (PSD+PNL) procente intre 53-65%, iar PDL abia 13-17%... situatia s-ar putea schimba radical in toamna si mai ales in iarna. Un guvern USL-UDMR s-ar lovi de dificultati insurmontabile privind plata salariilor si a pensiilor, plata datoriilor fata de FMI, lipsa banilor pentru investitii, subventii, etc.
Mai mult decat atat, se preconizeaza ample miscari de strada incepand cu vara-toamna lui 2011, miscari de strada care ar putea fi "ajutate" din umbra de PDL si "anumite structuri" sa devina violente, caz in care politia si jandarmeria ar trebui sa intervina in forta, conform legii. Toate acestea vor duce la ample nemultumiri fata de noul guvern.


Ce s-ar intampla mai departe?
E greu de crezut ca fiind confruntata cu asemenea probleme, noua majoritate sa aiba timp sa se ocupe cu... suspendarea lui Traian Basescu, - artizanul acestor miscari oculte. Deci, Basescu ar ramane un factor de putere extrem de important, coalizat cu PDL-ul aflat in opozitie, capitalizand fara efort nemultumirea populara in favoarea lor, pentru alegerile din 2012.
Mai mult decat atat, - sa nu uitam ca la nivel de institutii teritoriale, structurile sunt "pedelizate" in marea lor majoritate, astfel incat noul guvern USL nu ar avea practic nici o putere in teritoriu pentru a lupta cu Mafia pedelista de partid si de stat, iar aceasta Mafie ar face absolut orice pentru a sabota eventualele masuri ale guvernului, care nu ar avea nici timpul si nici resursele pentru a contracara aceasta situatie.


Astfel, la alegerile locale si apoi parlamentare, PDL si-ar asigura iarasi un scor confortabil, identic ( daca nu chiar superior!) celui din 2008.
Aceasta este, - conform surselor bine avizate, - strategia de "criza" a lui Traian Basescu pentru castigarea puterii in 2012, concomitent cu discreditarea actualei opozitii, care ar fi silita ( conform scenariului) sa guverneze o tara care... nu mai poate fi guvernata!
Ca masuri "adiacente" s-ar putea recurge si la alte stratageme, cum ar fi starea de urgenta/asediu/necesitate, - pe fondul posibilelor revolte populare sangeroase ce ar urma in toamna lui 2011 sau primavara lui 2012, mai ales daca luam in calcul o iarna grea care ar duce la o saracire frara precedent a populatiei confruntata cu incapacitatea de a-si asigura incalzirea si hrana zilnica ( va amintiti de facturile care vor creste cu 60%, nu-i asa?)...
Strategia acesta va da cu siguranta roade ( in opinia celor care au pus-o la cale) astfel ca Romania va deveni in 2012 un stat ruinat, nefunctional, destructurat, confruntat cu revolte zilnice, - adica o situatie tocmai buna pentru ca Basescu sa-si asume rolul pe care si l-a dorit din totdeauna si pentru care lucreaza cu pasi mici de sase ani de cand este presedinte: Rolul de "Salvator al Natiunii", investit cu puteri exceptionale, - posibil de catre chiar populatia Romaniei ( prin plebiscit sau "revolutie") ajunsa la un grad de disperare si abrutizare inimaginabila.

Socant? Sa nu uitam ca masele populare au o memorie colectiva extrem de scurta, iar dictatura de dinainte de 1990 este foarte departe in mentalul colectiv, - cei mai multi dintre cei care isi aduc aminte de acele vremuri, avand mai degraba o perceptie pozitiva asupra acelor vremuri, chiar daca epoca aceea insemna in realitate foame, frig, lipsa de libertate, indoctrinare ... represiune, etc.

Intr-adevar, Romania este un experiment... pe cale sa reuseasca!
Articol preluat de pe Surse.org
WikiLeaks.ro documente