Berea ALUTUS

Fabrica de bere ALUTUS. 
Modul în care s-a distrus ceva ce mai mergea până în 2010, este o rețetă de așa zis succes al capitalismului de cumetrie de la noi. Privatizare prin metoda MEBO, acționari săraci sau zgârciți, smecheri specializați în tunuri, management în familie, înglodare în datorii la alții sau la binevoitori și apoi falimentul, urmat de vânzarea activelor la bucată.
(am scris acestea pentru că fabrica lipsea de pe lista intreprinderilor care nu se mai știe unde sunt)

un ultim articol găsit pe internet!
Peste 50 de creditori solicita, din nou, declararea falimentului la Bere Alutus SA

Data publicarii: 26-02-12

• La Tribunalul Vâlcea La sfârşitul anului trecut, pe rolul Tribunalului Vâlcea a fost înregistrat Dosarul nr. 669/90/2011, prin care circa 50 de creditori - instituţii de stat, persoane juridice şi fizice - solicită reluarea procedurii falimentului societăţii Bere Alutus SA Râmnicu Vâlcea (la care acţionar majoritar este consilierul judeţean şi directorul Serviciului Public Judeţean de Pază Vâlcea, Nicu Spiridon). Printre creditorii care au cerut declanşarea procedurii insolvenţei la SC Bere Alutus SA se numără Primăria Râmnicului, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea, SC Rosal Grup SRL Sucursala Vâlcea, SC Professional Values SRL, Banca Comercială Carpatica SA Sucursala Vâlcea, SC RCS&RDS SA, SC Lukoil România SRL, SC Motoractive IFN SA, SC Vilcart SRL, SC Proimsat SA, Biroul Român de Metrologie Legală, SC Scolaro Promo SRL, SC Distrigaz Sud SA, SC Acvarim SA, Inspecţia de stat pentru controlul cazanelor, recipientelor sub presiune şi instalaţiilor de ridicat (ISCIR) Piteşti, SC CET Govora SA, SC Groupama Asigurări SA, Anton Miţaru, SC Diana SRL, SC Transilvania General Import-Export SRL etc. Ultimul termen la Tribunalul Vâlcea în acest dosar a avut loc în 6 februarie 2012, când instanţa a amânat cauza la cererea lichidatorului, pentru a se urmări soluţionarea contestaţiei la vânzarea bunurilor debitoarei SC Bere Alutus SA, iar următorul termen este programat în data de 19 martie 2012. În anul 2008, Tribunalul Vâlcea a admis în alt dosar cererile a patru creditori şi a dispus deschiderea procedurii insolvenţei la SC Bere Alutus SA, însă Nicolae Spiridon a făcut imediat contestaţie. Tot Tribunalul Vâlcea a pronunţat acum patru ani încă o soluţie favorabilă Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Vâlcea în procesul cu SC Bere Alutus SA. În dosarul 122/90/2008, instanţa de judecată din Vâlcea a decis să admită recursul solicitat de Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Vâlcea, din cadrul DGFP Vâlcea, împotriva SC Bere Alutus SA. De asemenea, Tribunalul Vâlcea a casat încheierea şi a trimis cauza spre rejudecarea cererii de suspendare a executării aceleiaşi instanţe. După câteva zile, după ce a aflat că Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea intenţionează să vândă aproape toate activele funcţionale ale SC Bere Alutus SA, acţionarul majoritar Nicu Spiridon a dat în judecată Fiscul, contestând dreptul acestei instituţii de a-i executa fabrica în contul unor datorii către stat. Tribunalul Vâlcea a decis, de asemenea, numirea ca administrator judiciar a firmei Nick SPRL Craiova. Ca urmare a neplăţii obligaţiilor fiscale, Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii (AFPCM), în a cărei evidenţă fiscală se află SC Bere Alutus SA, a întreprins măsurile de executare silită stabilite de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, privind Codul de Procedură Fiscală, constând în emiterea de somaţii, titluri executorii, poprirea disponibilităţilor din conturile bancare, terţ poprit, sechestre pentru bunuri urmăribile mobile şi imobile, organizarea de licitaţii publice. Bere Alutus SA a fost privatizată prin falimentara metodă Mebo În cursul lunii noiembrie 1992, Fabrica de Bere Alutus a produs primul butoi de bere şi prima sticlă apărută sub marca „Alutus”. La vremea aceea, speranţele şi proiectele de dezvoltare a fabricii erau mari, la fel şi promisiunile de modernizare a instalaţiilor şi capacităţilor de producţie de la întreprindere. Totul trebuia corelat cu extinderea gamei de producţie şi lansarea unor noi tipuri şi mărci de bere. La început, fabrica a aparţinut statului, dar a fost rapid privatizată prin falimentara metodă Mebo, o metodă prin care angajaţii întreprinderii deveneau automat proprietari ai fabricii. Cum majoritatea muncitorilor de la SC Bere Alutus SA nu aveau bani pentru realizarea de investiţii de modernizare, iar acţionariatul fabricii era extrem de fărâmiţat, s-a ajuns la momentul în care societatea nu mai putea ţine pasul cu concurenţa şi cu noile tendinţe şi tehnologii din domeniu. În ciuda încercărilor disperate ale fostului director general al SC Bere Alutus SA, Nicu Spiridon, producţia fabricii a continuat să scadă, datoriile către bugetul de stat au început să crească, totul pe fondul lipsei de perspectivă şi de strategie pentru relansarea activităţii. Se pare că unele motive l-au împiedicat pe directorul general şi acţionarul majoritar Nicolae Spiridon să vândă fabrica la un preţ bun unui producător internaţional de renume sau să creeze o alianţă sau fuziune cu un mare producător din industria berii. Numai în acest fel, Nicolae Spiridon putea salva fabrica de la pieire, putea salva o tradiţie şi sute de locuri de muncă, putea găsi surse de finanţare pentru retehnologizarea instalaţiilor de producţie şi pentru promovarea produselor şi putea achita datoriile către bugetul de stat. După privatizarea prin Mebo, în 1995, fabrica s-a extins: au fost aduse echipamente din afară, iar capacitatea a fost ridicată la 200.000 de hectolitri pe an. Până acum însă, cea mai mare producţie a fost de 120.000 de hectolitri anual. La prima vedere, SC Bere Alutus SA avea şanse pentru a fi un producător local sănătos: pe piaţa vâlceană vindea înainte de 2006 circa 70% din producţie şi deţinea supremaţia, cu o cotă de piaţă de 40%. În luna martie din 2008, SC Bere Alutus SA avea obligaţii fiscale de circa 10 milioane de lei, din care 9,67 milioane de lei erau creanţe restante, acumulate în ultimii cinci ani. Pe parcursul anului 2007 şi până la 12 martie 2008, întreprinderea a efectuat plăţi voluntare de circa 800.000 de lei şi, ca urmare a aplicării măsurilor de executare silită, 200.000 de lei, sume care reprezintă doar 9% din volumul celor datorate.