Uneori te bântuie amintirile...
Pseudo fabulă despre o instituție a statului...
În perioada 1982-87 era în centrul atenției Inspecția de Stat pentru Protecție Muncii, de ce? Pentru că activitatea economică și mai ales cea industrială din RSR, era nesigură și oamenii mai mureau la muncă, era un număr considerabil de accidente de muncă pe ramuri de activitate. Pe primul loc era mineritul, apoi construcțiile, silvicultura, chimia, ș.a. Ce era de făcut? Conform indicațiilor de partid trebuia să fie aduși specialiști din domeniile respective în instituția care trebuia să facă muncă de control și prevenție. Procesul nu era ușor și în fiecare județ s-a trecut la o reîmprospătare a personalului. Ca să nu vorbesc cu păcat, la începutul anul 1989, cu acceptul lui Maxim Berghianu sau nu, era deja format un colectiv de tineri care trebuiau să vitalizeze instituția statului. Au fost oameni cu suflet pentru a face ceva și mai puțin implicați în profituri pe seama funcției de control. A urmat perioada de degringoladă după Revoluție, cei care lucram în Inspecția de stat, ieșeam cu teamă pe stradă să nu fim linșați de plebea care avea microbul răzmeriței. Cu ajutorul unor oameni dedicați scopului ISPM, mai în vârstă sau mai tineri s-a reușit o reorganizare pe plan național, cu o Comisie și apoi cu o nouă Inspecție, lucrul bun a fost că s-a păstrat nucleul de specialiști în domeniul Securității în Muncă. Lucrurile au evoluat în bine pe parcursul anilor, până în 1997, colectivele din județe s-au sudat, oamenii știau ce au de făcut, numărul de accidente de muncă scădea, se trecuse cu adevărat la practicarea unor proceduri profesioniste, începuse și informatizarea sistemului la nivelul tehnologiei de atunci. Principiul aplicat în organizarea inspecției se baza pe ramurile de activitate predominante într-un județ și potențialul de pericol pe care îl aveau. Inspectorii trebuiau să fie specialiști cu studii universitare sau cu studii medii cu experiență profesională în domeniu și aveau repartizate pentru control și îndrumare unități economice și întreprinderi din domenii ale economiei adiacente cu specialitatea lor. Toate bune și frumoase până la apariția alianțelor politice, ca semn al neputinței de a guverna pe o singură concepție. Un Partid de buzunar PSDR (Cunescu) aliat cu cine s-a putut la vremea respectivă a preluat controlul Ministerului Muncii. S-a aplicat sloganul: Noi suntem la putere și guvernăm cum ne place, vom face curățenie. Pe ceilalți care sunt din tagme dușmănoase nouă, sunt corupți sau de concepții politice de hulit atunci, îi schimbăm. A urmat o perioadă de promovări în funcții de nonvalori, nespecialiști, lingăi, denigratori și ariviști cu orice preț. Ca să schimbe șefii și să dea iz european s-a înființat Inspecția Muncii, o instituție struțo-cămilă creată cu scopul de a rezolva toate problemele din sistemul relațiilor de muncă și nimic din realitățile practice. Se dorea un fel de poliție a muncii, (fără pulane în dotare) , fără a ține seama de competență profesională, care lucra după niște noi legi copiate din legislația europeană și traduse prost (se spunea că sunt armonizate). M-am întrebat de fiecare dată, cum poți numi un inspector șef pe județ pe securitatea muncii, fără o pregătire tehnică superioară, care să-l ajute să înțeleagă ce fenomene controlează? Găselnița era, schimbăm numele instituției, dăm examene de ocuparea posturilor de șefi și reușește cine vrem noi, cei de la putere. O astfel de experiență am trăit-o, chiar dacă aveam un doctorat în domeniu, și acela luat prin muncă și cu sacrificii, când am ieșit pe locul doi, în urma unei economiste care nu știa bine nici unitățile de măsură din SI. După acest fenomen protecția muncii sau securitatea muncii a trecut în plan secund, oamenii (inspectorii) s-au deprofesionalizat, problemele din acest domeniu au rămas la voia întâmplării, iar prioritatea instituției a deveni stârpirea muncii la negru. De atunci se tot caută NEGRUL care a angajează oamenii și nu plătește taxe la stat...Ponderea pericolelor în ramurile industriale s-a schimbat cu trecerea vremii și anularea sau reducerea unor domenii de activitate economică ,dar din păcate accidentele de muncă au rămas prezente. Hârțogăria și procedurile de lucru prost aplicate și uneori neînțelese de cei care inspectează în domeniul respectiv, a dus la trecerea în derizoriu a activităților preventive. Acum este o mare ruptură între ce înțeleg oamenii să aplice în practică și ce ar dori inspectorii să bifeze în check-listuri. Poate nu înțeleg nici unii nici alții ce și cum se întâmplă.
Morală: Orice lucru bun ține atât cât îi este soarta, iar aceasta nu depinde întotdeauna de oameni...
PS . Vorbeam de o instituție struțo-cămilă cred că a fost făcută respectând butada Acad. Grigore Moisil despre reorganizarea de la noi: Să unim Geografia, Geometria și Geologia și să punem șef pe Geo Bogza...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu