Gânduri scurte 12
Nu am înțeles nicicând, la oamenii de succes ai
zilelor noastre, cum se poate obține un doctorat într-un domeniu, fără să fi
dat pe acolo sau fără să-ți cunoști bine titlul lucrării. Nu mai pomenesc
metodele de plagiat sau altele prin folosirea unor „negrișori” pentru
redactarea lucrărilor. Formarea mea
dobândită în timpul facultății și după, mă făcea convins de următorul adevăr:
un doctorat este o treaptă superioară în dovedirea calităților profesional-științifice
și trebuie să fie finalizat cu o noutate recunoscută și de alții, în domeniul
respectiv...
Activitatea mea din cercetarea
științifică a lăsat urme în modul meu de a aborda problemele, chiar dacă am
ajuns în alt domeniu de activitate, m-am apucat să scriu articole în domeniul
securității și sănătății în muncă, să particip la conferințe sau simpozioane de profil. La îndemnul
secretarului de stat care conducea sistemul de sănătate și securitate în muncă,
m-am înscris la doctorat la Universitatea din Petroșani, care la acea vreme era
singura ce avea o catedră de specialitate, numai acolo se puteau conduce
doctorate în securitatea muncii, era de fapt un domeniu nou de doctorat. Au urmat șase ani în care în
paralel cu activitatea profesională, am pregătit singur examenele și lucrările
din ciclul de formare pentru doctorat, pe care
le-am susținut cu brio. A fost un
efort fantastic din partea mea mai ales că în acea perioadă am avut și un
eveniment nefast acasă (un incendiu mi-a distrus tot apartamentul) și am fost
pe punctul de a renunța la doctorat, totuși am cerut prelungirea cu un an a
termenului de depunere a tezei finale. Norocul meu a fost că familia m-a
înțeles și sprijinit moral ca să trec peste aceste încercări. Totul s-a
întâmplat în perioada 1993-1999...
Am obținut titlul de doctor în
inginerie, la specialitatea securitatea muncii cu lucrarea Contribuții la
elaborarea unor metode neconvenționale în vederea prevenirii și combaterii
cauzelor ce pot genera avarii tehnice și accidente, sub
conducerea dr.ing.Alexandru
Darabont. Din câte îmi aduc aminte la admiterea la doctorat am fost
șase candidați, iar eu am fost al treilea care a reușit să-şi susțină teza la
timp, restul au mai amânat sau au renunțat. Lucrarea mea de doctorat a avut
multe elemente de noutate și originalitate, eu nu am avut intenția să o public
ca o carte, dar ca material bibliografic a servit ca sursă de inspirație altor
cercetători. Am descoperit aceste idei plagiate după mai mult timp pe internet
în lucrările unor tineri. La susținerea tezei de doctorat în fața comisiei, am
prezentat slideuri la retroproiector și ca să destind atmosfera și să fac mai
bine înțeleasă noutatea adusă în lucrare, privind aplicații ale mulțimilor
fuzzy, am dat un exemplu de model
de apreciere multicriterială a frumuseții unei femei,
exemplul de lucru ales era o poză cu
Pamela Anderson și apoi urma demonstrația matematică. Oamenii au fost surprinși
inițial dar au apreciat gagul în funcție de vârsta care o aveau și de gomă, dar
cred, până la urmă că au înțeles demersul meu.
Mă întreb și acum la ce mi-o
fi trebuit doctoratul, poate pentru cei 15% spor la salariul de bază sau pentru
un fel de poziție în ierarhia socială, sau pentru a fi numit cu apelativul Domn Doctor, așa cum îmi spuneau mai
târziu unii subordonați din colectivul de pompieri de la Oltchim? Oricum
societatea nu apreciază efortul depus de o persoană, care vrea să facă mai mult
într-un domeniu și care are merite reale ca originalitate a abordării
științifice, mai ales de când s-au înmulțit doctorii și au apărut plagiatele și
doctoratele luate pe veresie.
La un
moment dat discutam cu cineva, un doctorand şi l-am întrebat :
- Pentru ce atâta zdroabă,
pentru că acum doctoratul nu mai are motivaţie. Mi-a răspuns:
- Pentru că dă bine la CV.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu