Mă dușiam fălos la jioc
(de Dimitrie Acea)
Cu chimiaşa dăzbumbată
Mă duşiam fălos la jioc,
Ungie m-aşciepta o fată
Supţârea, frumoasă foc.
La-nvârcita pră supt
mână
Amândoi nie potriviam:
Ea pră paşî ei stăpână
Când pogan o răsuşiam.
S-o gătat spră sară
jiocul.
Fiecarie înspr-acas
Să-îndrieptau, bată-i
nărocu,
Io cu ea am măi rămas.
Viniau vaşili şî
porşii
Dân izladz, dă la
păscut.
Îi ţucam budzâli roşii
Şie cu farbă li-o făcut.
Dup-o vriemie, fiecarie
Ş-o văzdut dă calea lui.
Umbra-adusă dă-nsărarie
O-ascuns forma satului.
M-am întors acas la
şină.
Dă mâncat, n-am prea
mâncat
Ochii niegri dă vieşină
Suflietu m-or tulburat.
M-am încins prăstă
poniavă
S-adorm, să mă oginiesc;
N-am făcut nişi o
ispravă.
C-am lăsat-o, mă căiesc.
Trăbuia s-o fur atunşia
Şî în lumie să fujim,
Ca lumina-n întunieric
Amândoi să nie topim.
N-am făcut-o-n sara aia;
Şi-am avut, nişi adz nu
şciu.
Poacie că numa dă aia
O tot capt, până mi-s
viu.
Fata nu-i. O luat-o altu
Măi isteţ şî măi în
grabă
Şî-n atâţa ani în liecie
O făcut dân ia o babă.
Poezia de mai sus,
alături de alte minunății similare, apare în culegerea "Poezie în grai
bănățean" îngrijită de Aurel Turcuș și apărută la Editura Orizonturi
Universitare, Timișoara, 2009.
Glosar:
farbă/fardă: vopsea, machiaj
poniavă: pătură
în liece/lece: domol,
încet
pogan: aprig, vânjos
